Decizia Nr.370 din 22.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. g) şi art. 45 alin. (7) lit. a) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tinioris Mar“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 21.577/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 2.447D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.451D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 21.576/212/2008 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.451D/2010 la Dosarul nr. 2.447D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, precizând că autorul acesteia vizează complinirea unei omisiuni legislative, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 21 aprilie 2010 şi 12 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 21.577/212/2008 şi nr. 21.576/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. g) şi art. 45 alin. (7) lit. a) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tinioris Mar“ - S.R.L. din Constanţa în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor introduse împotriva unor sentinţe prin care Judecătoria Constanţa a respins plângerile contravenţionale formulate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, atunci când, în scopul deservirii călătorilor şi efectuării curselor prevăzute în caietul de sarcini, înlocuieşte un autovehicul înscris în caietul de sarcini al licenţei de traseu cu un alt autovehicul aflat în parcul său auto, urmează să fie sancţionat cu o amendă deosebit de mare. Susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Constituţie, întrucât îl obligă să folosească aceleaşi autovehicule care sunt în graficul de circulaţie, fără să aibă posibilitatea legală de a include în aceste grafice vreun alt autovehicul de rezervă. De asemenea, arată că accesul liber al persoanei la o activitate economică nu mai este garantat, în condiţiile în care un operator de transport care îşi cumpără, ulterior obţinerii licenţei, un vehicul mai nou, mai performant şi mai confortabil nu îl poate folosi în locul altuia care este menţionat în caietul de sarcini al licenţei de traseu. Precizează că, în vechea legislaţie, se prevedea expres ca în graficul de circulaţie al unei licenţe de traseu să fie menţionat şi un număr de vehicule de rezervă, cu care, pe parcursul valabilităţii licenţei de traseu, să le poată înlocui, la nevoie, pe cele titulare.Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal observă că autorul excepţiei critică textele ce formează obiectul acesteia prin prisma unei lacune legislative constând în omisiunea reglementării posibilităţii înlocuirii de către operatorul de transport a unui vehicul înscris în caietul de sarcini cu un alt vehicul aflat în proprietatea sa. Or, în astfel de situaţii, Curtea Constituţională a apreciat că excepţia este inadmisibilă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) lit. g) şi art. 45 alin. (7) lit. a) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, care au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1) lit. g): „(1) Este considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate transportul public care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: [...]g)transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licenţe de traseu şi caiete de sarcini, elaborate şi eliberate în condiţiile stabilite prin normele de aplicare elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi aprobate prin ordin al ministrului, denumite în continuare Norme.“;– Art. 45 alin. (7) lit. a): „(7) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, operatorii de transport rutier şi transportatorii autorizaţi, pentru următoarele fapte: a)nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) privind condiţiile în care se execută transportul public local de persoane prin curse regulate.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 42 alin. (1) care interzic munca forţată şi la art. 45 care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei - care este operator de servicii de transport public local de persoane prin curse regulate - critică faptul că înlocuirea unui autovehicul înscris în caietul de sarcini al licenţei de traseu cu un alt autovehicul aflat în parcul său auto urmează să fie apreciată drept contravenţie şi să fie sancţionată ca atare. Curtea constată că dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, nu au incidenţă în cauză. Interzicerea muncii forţate este o exigenţă corelativă dreptului la muncă şi a libertăţii alegerii profesiei şi a locului de muncă, de care beneficiază persoanele fizice. Or, textele de lege criticate se adresează persoanelor juridice care desfăşoară un anumit tip de activitate, reglementând condiţiile cărora trebuie să se conformeze şi sancţiunea corespunzătoare neîndeplinirii acestora, nefiind susceptibile de a fi analizate prin prisma interdicţiei constituţionale menţionate. Curtea nu poate reţine nici susţinerea referitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală, întrucât autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate prin care să argumenteze îngrădirea, prin textele de lege ce formează obiectul excepţiei, a accesului liber al persoanei la o activitate economică, a liberei iniţiative şi a exercitării acestora. Examinarea şi aprecierea aspectelor de fapt învederate de acesta revin instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional nu poate sancţiona lipsa posibilităţii legale a operatorului de transport de a include în graficul de circulaţie şi un alt autovehicul de rezervă, legiuitorul fiind singurul în măsură să completeze cadrul legislativ actual, dacă apreciază că este necesar pentru buna desfăşurare a activităţii de transport public local de persoane. De altfel, Curtea a mai statuat în acest sens, prin Decizia nr. 151 din 8 februarie 2011, nepublicată până la data pronunţării deciziei de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. g) şi art. 45 alin. (7) lit. a) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tinioris Mar“ - S.R.L. din Constanţa în dosarele nr. 21.577/212/2008 şi nr. 21.576/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu