DECIZIE Nr.
362 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si ale art. 20 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 486 din 14 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Aurica Maftei în
Dosarul nr. 13.716/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.655D/2008, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor
dosare având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 2.655D/2008 la Dosarul nr. 2.575D/2008, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 13.716/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Aurica Maftei.
Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.791/254/2008, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Maricica
Florea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 11, 16, 20, 21, 24 şi 52 din Constituţie, precum şi art. 1,
6 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece instituie obligaţia persoanelor care se adresează
justiţiei de a plăti o taxă judiciară de timbru, deşi cheltuielile pentru
funcţionarea serviciului justiţiei sunt suportate din bugetul de stat, adică
din impozitele contribuabililor.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă şi Judecătoria
Mangalia consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
173 din 29 iulie 1997, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.
34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28
august 2001, aprobată prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.
Aceste prevederi de lege au următorul conţinut:
- Art. 1: „Acţiunile şi cererile introduse la
instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor
judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod
diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu
excepţiile prevăzute de lege.";
-Art. 20: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat.
(2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă,
în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa
va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în
acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se
percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau
cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost
modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui
soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod
legal.
(5) In situaţia în care instanţa judecătorească
învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată
că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de
timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale
unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror
rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei
privind executarea silită a creanţelor bugetare."
Textele constituţionale invocate sunt art. 11 - Dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art.
20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi
art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Este
invocată şi încălcarea art. 1, 6 şi 17 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că în legătură cu textele de lege supuse controlului de
constituţionalitate există o bogată jurisprudenţa. Astfel, în ceea ce priveşte
constituţionalitatea art. 1 din Legea nr. 146/1997, în raport cu principiile
constituţionale ale egalităţii în drepturi şi liberului acces la justiţie,
Curtea a statuat în Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, şi Decizia nr. 509 din
18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69
din 20 ianuarie 2005, că textul de lege criticat nu instituie nicio interdicţie
cu privire la taxele în justiţie, aşa încât este legal şi normal ca
justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de
autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Constituţie, în
conformitate cu care „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi
prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor
reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor.
In ceea ce priveşte obligativitatea plăţii anticipate a
taxelor judiciare de timbru, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii.
In acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008.
Curtea a reţinut că plata taxelor judiciare de timbru
fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata
anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit
de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii
sau cererii, în caz de neplată a acestora.
Pe de altă parte, Curtea a arătat că echivalentul
taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată
stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză,
plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această
materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, excepţie ridicată de Aurica Maftei în Dosarul nr. 13.716/233/2007 al
Tribunalului Galaţi - Secţia civilă, şi de Maricica Florea în Dosarul nr.
2.791/254/2008 al Judecătoriei Mangalia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu