DECIZIE Nr. 36
din 14 decembrie 2009
privind admisibilitatea
cererilor de revizuire, respectiv de contestatie la executare, în cazul
incidentei autoritatii de lucru judecat
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 414 din 22 iunie 2010
Dosar nr. 26/2009
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea
Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestatie la
executare, în cazul incidentei autoritatii de lucru judecat.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 67 de
judecători din 103 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea -
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că obiectul recursului în
interesul legii a fost limitat numai la cererile de revizuire şi contestaţie la
executare, excluzând cererile de contopire care nu pot intra sub incidenţa
autorităţii de lucru judecat, deşi sesizarea Colegiului de conducere al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti le-a avut în vedere şi pe acestea
din urmă. A solicitat, în concluzie, admiterea recursului în interesul legii,
în sensul de a se stabili că, în cazul în care instanţa învestită cu
soluţionarea unei cereri de revizuire ori a unei contestaţii la executare
constată existenţa autorităţii de lucru judecat, urmează să respingă respectiva
cerere ca inadmisibilă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii şi
sesizării Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu soluţionarea cererilor de
revizuire şi a contestaţiilor la executare formulate succesiv, în condiţiile
existenţei identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi apărări
invocate în susţinerea acestora.
Astfel, unele instanţe au considerat că asemenea cereri
trebuie soluţionate pe fond chiar dacă există identitate de persoane şi s-au
invocat, cu ocazia soluţionării acestora, aceleaşi temeiuri legale, motive şi
apărări.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
în cazul când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de
motive şi apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire şi al
contestaţiilor la executare formulate succesiv, acestea trebuie respinse ca
inadmisibile.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, în cuprinsul art. 403 din Codul de procedură
penală, prin care s-a reglementat procedura admiterii în principiu a cererii de
revizuire, este instituită la alin. 1 obligaţia instanţei de a verifica, între
altele, dacă această cerere este făcută în condiţiile prevăzute de lege.
O astfel de verificare presupune, mai întâi, să se
aprecieze asupra susceptibilităţii unei atare cereri de a fi examinată prin
prisma reglementărilor legale ce ar putea constitui impedimente în exercitarea
căii de atac a revizuirii.
In aceste condiţii, limitarea exercitării şi promovării
în continuare a unei cereri de revizuire, în cadrul procedurii prealabile a
admiterii în principiu, trebuie luată în considerare atât timp cât anumite
piedici legale, cum este şi autoritatea de lucru judecat, nu îngăduie
compatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului
cauzei.
Sub acest aspect, este unanim admis că situaţia
juridică stabilită prin soluţionarea definitivă a unei cauze penale deduse
judecăţii reflectă adevărul impus de recunoaşterea principiului de drept „res
judicata pro veritate habetur". De aceea, în măsura în care rezolvarea
dată asupra unei cereri de revizuire priveşte persoane, temeiuri juridice,
motive şi apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu
conţinut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o
repetare a celei deja soluţionate, intrând în coliziune cu dispoziţiile legale
privind autoritatea de lucru judecat.
De observat în această privinţă că faţă de dispoziţiile
art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabile şi în procesul penal
potrivit art. 721 din acelaşi cod, instanţa este obligată să se pronunţe mai
întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac
de prisos să se mai procedeze la cercetarea în fond a pricinii.
Ca urmare, în raport cu reglementarea de la art. 166
din Codul de procedură civilă, aplicabil şi în procesul penal, în care se
prevede că „excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de
judecător, chiar înaintea instanţei de recurs", adică oricând, este de la
sine înţeles că instanţa de revizuire nu poate trece peste o asemenea excepţie,
ea trebuind să o invoce, chiar din oficiu, înainte de a aborda examinarea în
fond a cererii de revizuire.
Evident, în lipsa unei reglementări adecvate în
legislaţia penală a conţinutului autorităţii de lucru judecat, constatarea
existenţei acesteia nu poate fi făcută decât în conformitate cu reglementarea
de principiu de la art. 1201 din Codul civil, potrivit căreia „este lucru
judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este
întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele sau în
contra lor în aceeaşi calitate".
Reiese deci că, faţă de specificul cererii de revizuire
din procesul penal, condiţiile instituite în reglementarea de principiu, dată
autorităţii de lucru judecat prin art. 1201 din Codul civil, implică
neîndoielnic existenţa identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi
apărări invocate cu ocazia soluţionării noii cereri în raport cu cererea
anterioară de revizuire definitiv judecată.
Pentru aceeaşi raţiune, faţă de specificul procedurii
ce trebuie parcursă în vederea soluţionării contestaţiei la executare, astfel
cum această procedură este reglementată în art. 462 cu referire la art. 460 din
Codul de procedură penală, o atare cale de atac devine, de asemenea,
inadmisibilă, operând efectele autorităţii de lucru judecat, dacă există
identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în raport
cu cererea de contestaţie la executare rezolvată anterior, cu caracter
definitiv.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se decide că sunt inadmisibile cererile
repetate de revizuire şi, respectiv, de contestaţie la executare, dacă există
identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în
soluţionarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Bucureşti.
Se stabileşte că cererile repetate de revizuire şi,
respectiv, contestaţie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate
de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea
acestora.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie
2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White