Decizia Nr.341 din 10.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de SSIF Broker - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.087/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe Vesa, iar după strigarea cauzei se prezintă şi apărătorul ales, domnul avocat Cristian Duţescu din cadrul Baroului Bucureşti, pentru următoarele părţi: Arabela Berindei, Costache Ilie, Grigore Ciontoş, Lia Ciontoş, Andreea Nadiana Cimpoeşu, Cristian Truţă, Ioan Potorac, Corina Sofrazi, Emilia Chitidean, Nicolae Florin Gălan, Valentina Gheorghe, Vasile Gheorghe, Silviu Daniel Stănilă, Viorel Stănilă, Sorin Emanuel Berindei, Elena Pop, Nicolae Baloşin, Marcel Nicolae Jura, Elena Jura, Alina Andreea Jura, Dragoş Andrei Jura, Silvia Aneta Ghenea, Irina Ghenea, Ion Anton, Lia Alexandra Barroso, Virgil Dobrin, Carmen Maria Isabela Bende, Mihaela Ghenea, Gabriela Sîrbulescu şi Florian Giurca.Procedura de citare a fost legal îndeplinită inclusiv faţă de părţile lipsă.De asemenea, la dosar, părţile Monica Negrea, Gheorghe Socaciu, Gyula Millye şi Gheorghe Neaţu au depus câte o cerere prin care, din motive obiective, solicită judecata în lipsă. În plus, partea Gheorghe Neaţu arată că se constituie parte civilă împotriva numitei Adriana Iuliana Constantin şi solicită să îi fie comunicate toate actele procesuale, încheieri sau hotărâri la domiciliul menţionat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente Gheorghe Vesa, care solicită să i se restituie prejudiciul cauzat.Domnul avocat Cristian Duţescu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.087/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin posibilitatea introducerii în cauză a părţii responsabile civilmente în faza de judecată, dar până la citirea actului de sesizare, permit ca faza de urmărire penală, ca primă fază a procesului penal, să se deruleze cu încălcarea drepturilor procesuale ale acesteia, în principal dreptul de a fi audiată, de a participa la actele de urmărire penală şi de a administra probe.De asemenea, dispoziţiile referitoare la procedura prezentării materialului de urmărire penală recunosc obligaţia organului de cercetare penală de a se pronunţa numai asupra drepturilor inculpatului, şi nu şi asupra drepturilor părţii responsabile civilmente, parte care este legitim interesată a-şi susţine punctul de vedere nu numai asupra acţiunii civile, ci şi asupra celei penale, drept recunoscut de altfel de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004. Tribunalul Hunedoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 1 cu denumirea marginală Partea responsabilă civilmente, art. 173 alin. 1 cu denumirea marginală Asistenţa celorlalte părţi, art. 250 cu denumirea marginală Prezentarea materialului, art. 252 cu denumirea marginală Cereri noi formulate de inculpat şi art. 257 cu denumirea marginală Prezentarea materialului de către procuror, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. 1: „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.“;– Art. 173 alin. 1: „Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii.“;– Art. 250: „După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:a)îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;b)îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;c)îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.“;– Art. 252: „Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţă completarea cercetării penale, atunci când din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.“; – Art. 257: „Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 686 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, poate fi introdusă în procesul penal partea responsabilă civilmente, şi anume până la citirea actului de sesizare, nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece nimic nu opreşte pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală. Distinct de aceste argumente, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea mai constată că partea responsabilă civilmente răspunde, potrivit art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, introducerea acesteia în proces până la citirea actului de sesizare nu echivalează cu afectarea posibilităţii sale de a se apăra şi de a beneficia de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate formula excepţii, cereri sau poate propune efectuarea de probe noi, aşadar îşi poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat şi, nu în ultimul rând, poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea nu contravin sub niciun aspect prevederilor constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, a fost constatată neconstituţionalitatea acestor prevederi în forma anterioară, întrucât limitau dreptul apărătorului părţii responsabile civilmente de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală ce implica audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigura apărarea. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, este de observat că acestea privesc procedura prezentării materialului de urmărire penală, procedură care îl vizează în exclusivitate pe inculpat. Faptul că organul de cercetare penală nu are nicio obligaţie de a proceda în consecinţă şi cu privire la partea responsabilă civilmente nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci cu o încercare de a transforma Curtea Constituţională în legiuitor, situaţie care, potrivit art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate fi admisă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 şi art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de SSIF Broker - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.087/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală. 2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru