DECIZIE Nr.
339 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza intai din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Elena David şi
Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin
avocat Valeriu Stoica, şi partea Constantin Octavian Teodor Nemoianu, prin
avocat loan-Gheorghe Bârsan, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosarul
cauzei, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care reiterează motivele
cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei şi, în final, solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. In plus, arată că dispoziţiile
art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 din Constituţie, în
măsura în care excepţia de nelegalitate, reglementată de textul criticat, se
aplică doar actelor administrative fără caracter jurisdicţional. Din acest
punct de vedere, solicită ca, prin decizia ce o va pronunţa, Curtea
Constituţională fie să admită excepţia cu această rezervă de interpretare, fie,
în cazul respingerii, să precizeze, în considerente, modalitatea conformă
Constituţiei în care trebuie interpretate şi aplicate prevederile criticate.
Reprezentantul părţii
Constantin Octavian Teodor Nemoianu susţine că motivarea formulată de autorii
excepţiei nu relevă o reală excepţie de neconstituţionalitate, ci constituie
mai degrabă apărări de fond, pertinente în faţa instanţei de judecată învestite
cu soluţionarea litigiului. In plus, susţine că principiul constituţional al
egalităţii, pretins a fi încălcat, nu are legătură cu cauza, întrucât actele
administrative jurisdicţionale, respectiv cele fără caracter jurisdicţional,
reprezintă două categorii distincte, care au regimuri juridice diferite, în
funcţie de situaţiile care le deosebesc în mod obiectiv. In concluzie, solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că invocarea acesteia
a urmărit doar tergiversarea soluţionării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, care vizează
în realitate modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, ceea ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.758/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 4 alin. (1) fraza întâi din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004". Excepţia a fost
ridicată de Elena David şi Florin David într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile prin care
instanţa de judecată a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins excepţia
de nelegalitate a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, care
reglementează excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral,
contravine art. 16 din Constituţie în măsura în care acesta permite invocarea
excepţiei de nelegalitate doar în legătură cu actele administrative fără
caracter jurisdicţional, nepermiţând terţilor la procedura
administrativ-jurisdicţională să invoce excepţia de nelegalitate a actelor
administrativ-jurisdicţionale. Altfel spus, condiţionarea beneficiului
excepţiei de nelegalitate de calitatea de act administrativ fără caracter
jurisdicţional încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. Diferenţa de
tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea invocării excepţiei de
nelegalitate se justifică, desigur, în cazul părţilor, care, în funcţie de
procedura pe care o parcurg, pot folosi anumite căi de atac, dar în ceea ce
priveşte terţii nu există o raţiune obiectivă care să justifice tratamentul
juridic diferit. Pentru aceştia nu există deosebire între un act administrativ
jurisdicţional şi unul fără caracter jurisdicţional, atâta vreme cât nu au fost
parte a unui proces şi nu au putut beneficia ca şi părţile de o procedură
caracterizată prin contradictorialitate şi asigurarea dreptului la apărare.
«Terţii trebuie să beneficieze, însă, de toate modalităţile procedurale „de
drept comun" reglementate de Legea contenciosului administrativ de contestare
a actului administrativ cu caracter jurisdicţional, inclusiv de excepţia de
nelegalitate. Nu există nici un motiv obiectiv pentru care o persoană
beneficiază de avantajele invocării excepţiei de nelegalitate în situaţia în
care actul care i se opune este un act administrativ fără caracter
jurisdicţional, dar să îi fie refuzate aceste avantaje în situaţia în care
actul respectiv are caracter jurisdicţional, însă ea nu a fost parte în
procedura administrativ-jurisdicţională. Pentru acea persoană, cele două situaţii
sunt identice. Or, identitatea de situaţii impune identitatea de tratament
juridic.»
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei, deoarece critica de
neconstituţionalitate formulată se referă doar la aspecte privind interpretarea
art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 554/2004, şi nu la
neconstitutionalitatea sa prin încălcarea prevederilor art. 16 din Legea
fundamentală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In motivarea punctului de
vedere se referă la Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, prin care Curtea Constituţională a statuat
că „textul de lege criticat
se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu şi
fără excepţii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil şi nu
încalcă exerciţiul dreptului la apărare, întrucât părţile, pe parcursul
întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin
care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor
adversarului procesual", şi a constatat, în consecinţă, că nu există nicio
încălcare a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt
constituţionale. Textul de lege criticat, care stabileşte competenţa şi
procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ
unilateral, se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza
normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente
arbitrare. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate faţă de art. 16
din Constituţie, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006. De altfel, menţionează că invocarea
excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare
şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale
stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având
următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (1) teza întâi - Excepţia de
nelegalitate: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui
proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate."
In motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), care
consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia, astfel cum a fost formulată, Curtea
constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează în realitate aspecte referitoare
la interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, se susţine că textul de lege
prin care este reglementată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ
unilateral este neconstituţional în măsura în care această excepţie nu poate fi
invocată şi de terţii faţă de o procedură administrativ-jurisdicţională în
cadrul căreia a fost emis un act administrativ-jurisdicţional ale cărui efecte
li se opun. Este discriminatoriu, în opinia autorilor excepţiei, ca un astfel
de mijloc procedural de contestare a unui act administrativ unilateral să fie
aplicabil doar în ceea ce priveşte un act administrativ fără caracter
jurisdicţional.
Analizând aceste susţineri, Curtea Constituţională
constată că nu pot fi reţinute.
Raţiunile care au determinat invocarea prezentei
excepţii de neconstituţionalitate privesc în realitate soluţia pronunţată de
instanţa de judecată prin sentinţa civilă atacată în faţa Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi anume
respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate invocată de autorii
excepţiei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In procesul soluţionării cauzelor cu care au fost
învestite, instanţele judecătoreşti interpretează legea în mod necesar, iar
controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.
Ca atare, problemele de interpretare şi aplicare a
legii, fiind de atributul suveran al instanţei de judecată, nu se pot constitui
în aspecte de constituţionalitate a textului de lege supus controlului Curţii
Constituţionale.
De altfel, chiar cu prilejul dezbaterilor, autorii
excepţiei au solicitat, în mod expres, instanţei de contencios constituţional
să pronunţe o decizie prin care aceasta să lămurească înţelesul dispoziţiilor
de lege criticate, în sensul conformităţii lor cu principiul egalităţii în
drepturi, în funcţie de o interpretare proprie a acestora sau a instanţei de judecată.
O astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, şi nu asupra
modului de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti.
Competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi
confundată cu cea specifică instanţelor de judecată, iar atribuţia de
interpretare în sensul aplicării unitare a prevederilor legale de către instanţele
judecătoreşti aparţine exclusiv Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit
art. 126 alin. (3) din Constituţie.
Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Elena David şi
Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi