DECIZIE Nr.
334 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3, art. 86 1 si art. 86 2
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 288 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 861 şi art. 862 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005)
al Tribunalului Constanţa - Secţia penală si de Florin Lăzărescu în Dosarul nr.
3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecătoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Se prezintă, pentru autorul excepţiei Shyti Blenis,
doamna Ledia Muşat, traducător autorizat de limba albaneză.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 87D/2008 şi nr! 16.003D/2007 au
conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 87D/2008 la Dosarul nr. 1.603D/2007, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 31
octombrie 2007 si 15 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 45/118/2005
(R1.794/PM/2005) si nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006), Tribunalul Constanţa -
Secţia penală şi Judecătoria Vaslui au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3, art. 861 şi art. 862 din Codul de procedură
penală şi, respectiv, art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.'
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de
Shyti Blenis şi FJorin Lăzărescu.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea
în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art.
21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, ale art. 52 referitoare la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 referitoare la Instanţele
judecătoreşti, precum şi ale art. 6 paragraful 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la drepturile pe care le are orice acuzat, şi ale
art. 14 pct. 3 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice,
referitoare la garanţiile pe care le are orice persoana acuzată de comiterea
unei infracţiuni. Astfel, dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului
ia apărare, deoarece, pe de o parte, acestea nu permit instanţei de judecată să
procedeze la verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, în
condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, iar pe de altă
parte, există riscul ca, în cazul martorilor cu identitate protejată, aceeaşi
persoană să fie audiată sub o dublă calitate, aceea de martor şi inculpat, fără
ca acest aspect să fie cunoscut de către instanţă şi părţi.
De asemenea, atât timp cât
martorul a fost audiat de către organele de urmărire penală în absenţa
inculpatului sau apărătorului acestuia, declaraţia dată are un caracter
subiectiv şi în acelaşi timp se încalcă dreptul la apărare, întrucât nu există
posibilitatea formulării de întrebări astfel încât cauza să fie lămurită sub
toate aspectele.
Nu în ultimul rând, se încalcă
şi principiul egalităţii în faţa legii, întrucât numai organul de urmărire
penală are posibilitatea de a verifica sinceritatea martorului sau de a dispune
cercetarea acestuia pentru mărturie mincinoasă, în timp ce liberul acces la
justiţie al inculpatului este blocat, deoarece nu cunoaşte identitatea
martorului şi nu poate formula plângere penală.
In sfârşit, prevederile legale criticate încalcă şi
dispoziţiile art. 53 şi ale art. 126 alin. (1), deoarece aduc atingere
dreptului la un proces echitabil, fără a se constitui în restrângeri necesare
şi proporţionale într-o societate democratică.
Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
opinie în susţinerea căreia face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Judecătoria Vaslui opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin dreptului constituţional la apărare, ele
aplicându-se în situaţii obiective excepţionale în care martorul audiat în faza
de' urmărire penală nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în faţa
instanţei de judecată. De altfel, în cursul urmăririi penale apărătorul
învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act
de urmărire penală, iar dacă martorul nu a fost audiat în prezenţa sa, avocatul
are dreptul să solicite reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentării
materialului de urmărire penală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea
unor reguli specifice privind ascultarea martorilor în procesul penal nu aduce
atingere egalităţii în drepturi, principiul invocat nefiind sinonim cu
uniformitatea, astfel încât, dacă la situaţii juridice egale se impune
tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit.
De asemenea, scopul protecţiei datelor de identificare
a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum şi altor cetăţeni care
ar fi expuşi prin declararea identităţii reale a acestora, dreptul la viaţă, la
integritate fizică şi libertate individuală. Restrângerea exerciţiului dreptului
este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi are loc numai dacă sunt
probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile şi
libertăţile menţionate.
Nu este afectat nici dreptul la
apărare, deoarece inculpatul poate cunoaşte declaraţia dată de martor în cursul
urmăririi penale fie prin apărătorul său, fie cu prilejul prezentării
materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu
acesta.
Mai mult, declaraţiile
martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea
adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce
rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce nu face decât să
garanteze dreptul la apărare al inculpatului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, art. 861 cu denumirea marginală Protecţia
datelor de identificare a martorului şi art. 862 cu denumirea marginală Modalităţi speciale de ascultare a
martorului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul
conţinut:
- Art. 327 alin. 3: „Dacă
ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune
citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama
de ea la judecarea cauzei.";
- Art. 861: „Dacă
există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a
martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi
periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei
persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date,
atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului
judiciar.
Această măsură poate
fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul
judecăţii de instanţă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a
oricărei alte persoane îndreptăţite.
Datele despre identitatea reală a martorului se
consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului
care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz,
la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de
maximă siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea,
precum şi de cel care a dispus măsura.
Documentele privind identitatea reală a martorului
vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în
condiţii de strictă confidenţialitate.
In toate cazurile,
documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul
penal numai după ce procurorul, prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin
încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea
măsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o
altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 862 alin. 5, precum şi
declaraţia martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul
care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de
judecată, potrivit art. 862 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura
în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul
probelor existente în cauză.
Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o
altă identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor. ";
- Art. 862: „In
situaţiile prevăzute în art. 861, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate încuviinţa
ca martorul să fie ascultat fără â fi prezent fizic la locul unde se află organul
de urmărire penală ori în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin
intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului
ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un
consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor,
care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de
care a luat cunoştinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia să
aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui
consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
Martorul poate fi
ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea
distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.
In cazul judecăţii, părţile şi apărătorii acestora
pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile
alin. 1-3. Intrebările
se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului
respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce la
identificarea martorului.
Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile
arătate în alin. 1-31, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă
integral în formă scrisă.
In cursul urmăririi penale, se întocmeşte un
proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se
semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de
organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia
martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul
depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă
siguranţă.
In cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi semnată
de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele
completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de
martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute în
alin. 5.
Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia
martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al
instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în
condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate
în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale
instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi
condiţii.
Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2
se aplică în mod corespunzător."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi
invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 596
din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 856 din 19 octombrie 2006, şi Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004,
Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor 327 alin. 3, art. 861 şi art. 862 din Codul
de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 861 şi art. 862 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Shyti Blenis
în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanta - Secţia
penală si de Florin Lăzărescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al
Judecătoriei Vaslui.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru