DECIZIE   Nr. 33 din 24 februarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 242 din  1 iunie 2000

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Nicolae Mailat in Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecatoriei Medias.
    La apelul nominal se constata ca lipsesc partile: Nicolae Mailat, Eugen Mailat, Cornelia Calugar, Vasile Mateoiu si Ioan Morar.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata in deciziile nr. 232 din 16 decembrie 1999 si nr. 7 din 20 ianuarie 2000, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 3.419/1999, Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de inculpatul Nicolae Mailat.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 24 privind dreptul la aparare, in interpretarea in care, in cursul urmaririi penale, nu ar fi necesara asigurarea obligatorie a apararii si atunci cand invinuitii sunt cercetati pentru infractiuni in care legea prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani inchisoare, existand deci o vadita contradictie intre dispozitiile alin. 2 si cele ale alin. 3 ale art. 171 din Codul de procedura penala.
    De asemenea, se sustine ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala este in neconcordanta cu "art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la aparare prin asistare de catre un avocat".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca "problema asistentei judiciare obligatorii [...] nu poate fi privita ca o exceptie de neconstitutionalitate, ci mai curand, in forma prezentata de autorul exceptiei, ca o propunere de lege ferenda".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece "dreptul la aparare consacrat de Constitutie include dreptul la asistenta juridica, dar nu presupune in mod automat dreptul la asistenta juridica obligatorie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate enuntat de autor vizeaza dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit carora: "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza."
    Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege, in situatia in care se interpreteaza ca in cursul urmaririi penale nu ar fi necesara asigurarea obligatorie a apararii, asa cum este prevazuta in alin. 3 al aceluiasi articol pentru faza de judecata a infractiunilor pedepsite cu mai mult de 5 ani inchisoare, contravine principiului garantarii dreptului la aparare consfintit prin art. 24 din Constitutie, conform caruia: "Dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, autorul exceptiei considera ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala nu este in concordanta cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede ca: "3. Orice acuzat are, in special, dreptul: [...]
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer."
    Din motivarea exceptiei, asa cum rezulta din incheierea de sesizare si din concluziile scrise, depuse de autorul exceptiei, Curtea constata insa ca aceasta priveste alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala, text care are urmatoarea redactare: "In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea."
    Asa fiind, Curtea Constitutionala urmeaza sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, iar nu a celor cuprinse in alin. 2 al aceluiasi articol, cum eronat s-a retinut de catre instanta de judecata.
    Aceste dispozitii legale au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, control care a fost concretizat in numeroase decizii, precum Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, si Decizia nr. 232 din 16 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000, prin care s-au respins exceptiile de neconstitutionalitate.
    In considerentele acestor decizii Curtea a retinut ca dreptul la aparare, consfintit prin art. 24 din Constitutie, se refera la asistenta juridica facultativa, iar exceptiile de la aceasta regula pot fi stabilite in mod exclusiv de catre legiuitor, conform prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", si in dispozitiile art. 125 alin. (3), conform carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Considerentele si solutia pronuntata in aceste decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    Trecand la examinarea dispozitiilor legale criticate in raport cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca acest text consacra, de asemenea, regula asistentei juridice facultative, potrivit caruia partile au dreptul la asistenta juridica. De acest drept persoana indreptatita poate dispune dupa cum crede de cuviinta. Exista insa situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, cum sunt cele prevazute in art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala. In aceste cazuri apararea are valoarea unei institutii de cert interes social, care functioneaza atat in favoarea invinuitului sau inculpatului, cat si in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, in considerarea unor situatii speciale ce rezulta din insasi enumerarea cuprinsa in text.
    Prin urmare, art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala nu aduce atingere art. 24 din Constitutie, interpretat si aplicat in concordanta cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform art. 20 alin. (1) din Legea fundamentala, astfel ca exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Nicolae Mailat in Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecatoriei Medias.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2000.

                    PRESEDINTE,
       conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman