DECIZIE Nr. 31
din 16 noiembrie 2009
privind caracterul de titlu
executoriu al contractelor de asistenta juridica încheiate înainte de intrarea
în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr.
51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata),
precum si interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 30 alin. (3) teza a
II-a din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat, republicata, modificate prin Legea nr. 255/2004, coroborate cu
dispozitiile art. 374 1 din Codul de procedura civila, cu referire la
necesitatea învestirii cu formula executorie a contractelor de asistenta
juridica
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 111 din 18 februarie 2010
Dosar nr. 16/2009
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia
Bărbulescu, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii,
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, privind caracterul de titlu executoriu al
contractelor de asistenta juridica încheiate înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata), precum si
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat,
republicata, modificate prin Legea nr. 255/2004, coroborate cu dispozitiile
art. 374 1 din Codul de procedura civila, cu referire la necesitatea
învestirii cu formula executorie a contractelor de asistenta juridica.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind
prezenţi 69 de judecători din 105 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procuror Antoaneta Florea - procuror şef al Biroului de reprezentare din
cadrul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în
sensul de a se stabili că au caracter de titlu executoriu şi
contractele de asistenţă juridică încheiate anterior
intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 255/2004 şi că,
pentru a putea fi puse în executare, contractele de asistenţă
juridică au nevoie de învestire cu formulă executorie.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor de judecată nu
există un punct de vedere unitar în legătură cu caracterul de
titlu executoriu al contractelor de asistenţă juridică încheiate
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei
de avocat, precum şi cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel
cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, coroborate
cu dispoziţiile art. 3741 din Codul de procedură
civilă, cu referire la necesitatea învestirii cu formulă executorie a
contractelor de asistenţă juridică.
Cu privire la primul aspect, unele instanţe au
considerat că au caracter de titlu executoriu numai contractele de
asistenţă juridică încheiate după data intrării în
vigoare a Legii nr. 255/2004, potrivit principiului tempus regit actum ,
o soluţie contrară ducând la încălcarea principiului
neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 1 din Codul civil
şi de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Alte instanţe, dimpotrivă, ţinând seama
de principiul aplicării imediate a legii noi, au considerat că au
calitatea de titlu executoriu şi contractele încheiate anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, în condiţiile în care
actele şi faptele juridice privitoare la executarea silită sunt
ulterioare edictării acestui act normativ.
In legătură cu cel de-al doilea aspect, unele
instanţe au respins ca lipsită de interes sau inadmisibilă
cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor de
asistenţă juridică.
In argumentarea soluţiei s-a reţinut, în
esenţă, că după intrarea în vigoare a art. 3741
din Codul de procedură civilă, titlul executoriu reprezentat de
contractul de asistenţă juridică poate fi pus în executare
silită prin cerere adresată executorului judecătoresc,
fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii judiciare
necontencioase de învestire cu formulă executorie.
Alte instanţe însă au soluţionat pe fond
cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de
asistenţă juridică, reţinând că prin Legea nr. 51/1995,
republicată, nu i se recunoaşte acestui tip de contract caracterul
executoriu, ci doar natura de înscris care constituie titlu executoriu şi
care poate fi pus în executare numai după învestirea lui cu formulă
executorie.
S-a apreciat astfel că punerea în executare a
contractelor de asistenţă juridică este reglementată de
norma specială prevăzută de art. 30 alin. (3) din Legea nr.
51/1995, republicată, care impune învestirea acestora cu formulă
executorie, prin derogare de la prevederile art. 3741 din Codul de
procedură civilă.
In ceea ce priveşte prima problemă în
discuţie, instanţele care au reţinut că au caracter de
titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 au interpretat
şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr.
51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin
Legea nr. 255/2004, „contractul de asistenţă juridică, legal
încheiat, este titlu executoriu".
Acest text de lege, prin care se stabileşte
caracterul de titlu executoriu al unui asemenea contract, constituie, în mod
evident, o normă procedurală ce priveşte executarea silită,
fiind menită să îi asigure celeritatea.
Dobândirea valorii de titlu executoriu, ce are loc
exclusiv prin voinţa legiuitorului, nu vizează raportul juridic de
drept material existent între părţi, căci nu modifică în
niciun fel convenţia părţilor sau vreunul dintre efectele
generate de aceasta.
De asemenea, nu sunt afectate cu nimic condiţiile
de formare şi de validitate a contractului, astfel că nici din
această perspectivă nu se poate susţine că dispoziţia
legală examinată ar aparţine dreptului material, şi nu
celui procedural.
Normele de procedură propriu-zise, cărora le
sunt asimilate şi normele de executare silită, fie că sunt
cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, se supun
principiului aplicării imediate, cu respectarea regulii tempus regit
actum.
De aceea, în materie de executare silită, este
incidenţă norma în vigoare la data realizării executării,
inclusiv cu privire la constituirea titlului, ca primă etapă în
declanşarea procedurii execuţionale şi indiferent dacă
naşterea creanţei a avut loc anterior.
Aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art. 30
alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum au fost
modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, se situează în
materia normelor procedurale de executare silită.
Intrucât legiuitorul nu distinge în raport cu momentul
la care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică, se impune
a se aprecia că au caracter executoriu şi contractele ce au fost
încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor modificatoare
conţinute de Legea nr. 255/2004.
Prin aceasta nu are loc o nesocotire a principiului
neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din
Constituţie şi art. 1 din Codul civil, deoarece legea nouă nu
vine să modifice raporturile juridice dintre părţi, ci doar
recunoaşte contractului o calitate superioară, exclusiv în vederea
unei eventuale executări silite.
Altfel spus, prin aplicarea imediată a noii norme
de procedură nu sunt surprinse părţile, acestora nefiindu-le
impuse condiţii sau efecte pe care nu le-au avut în vedere la data
perfectării contractului.
Cu privire la cea de-a doua problemă în
discuţie, instanţele care au apreciat că este necesară
învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistenţă
juridică au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Problema de drept care se cere a fi
soluţionată, în acest caz, vizează interpretarea
dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995,
republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. 1
pct. 28 din Legea nr. 255/2004, în sensul aplicabilităţii sau neaplicabilităţii
dispoziţiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă
contractelor de asistenţă juridică pentru care s-a statuat
că sunt titluri executorii, punându-se în discuţie raportul dintre
norma generală şi norma specială.
Astfel, art. 3741 din Codul de
procedură civilă prevede că „înscrisurile cărora legea le
recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare
fără învestirea cu formulă executorie".
Totodată, potrivit art. 30 alin. (3) teza a II-a
din Legea nr. 51/1995, republicată, astfel cum a fost modificat şi
completat prin Legea nr. 255/2004, „învestirea cu formulă executorie este
de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială
se află sediul profesional al avocatului".
Rezultă că, pentru a fi pus în executare
silită, contractul de asistenţă juridică trebuie să
fie învestit cu formulă executorie, câtă vreme este stabilită
instanţa competentă în acest scop.
Prevederile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se
impun în virtutea raportului dintre norma generală şi norma
specială, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Altfel spus, ori de câte ori pentru o anumită
materie există o reglementare specială, aceasta se aplică în
locul reglementării generale.
Norma specială se va aplica în mod prioritar
faţă de cea cu caracter general ori de câte ori se găseşte
în faţa unui caz care intră în prevederile sale, chiar dacă
norma generală este mai nouă, deoarece aceasta din urmă nu
poate, fără o dispoziţie expresă a legiuitorului, să
afecteze norma specială.
Aşadar, deşi potrivit legii contractul de
asistenţă juridică este titlu executoriu, punerea sa în
executare este condiţionată de învestirea cu formulă executorie
în instanţă.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă,
urmează a se admite recursul în interesul legii în sensul că, în
interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin.
(3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, republicată, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Legea nr. 255/2004, se stabileşte că au caracter de
titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.
De asemenea, în interpretarea şi aplicarea
unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr.
51/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate
prin Legea nr. 255/2004 raportat la prevederile art. 3741 din Codul de
procedură civilă, se stabileşte că deşi contractele de
asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin
lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu
formulă executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
In interpretarea şi aplicarea unitară a
dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza I din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, se
stabileşte că au caracter de titlu executoriu şi contractele de
asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995.
In interpretarea şi aplicarea unitară a
prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 51/1995,
republicată, raportat la art. 3741 din Codul de procedură
civilă, se stabileşte că deşi contractele de
asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin
lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu
formulă executorie.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă
publică, astăzi, 16 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White