DECIZIE Nr.
306 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 2 din Codul de procedura
civila si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu", în
Dosarul nr. 3.838/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.838/114/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor
constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la un
proces echitabil, întrucât art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă
creează în mod evident o discriminare a părţilor cu privire la calea de atac a
recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a
admis cererea de suspendare a cauzei pe toată durată suspendării. Or, absenţa
unui termen în interiorul căruia să poată fi exercitată calea de atac contravine dreptului la un
proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 142 alin. (1) şi art.
146 lit. d) din Constituţie, deoarece conferă posibilitatea instanţei judecătoreşti în faţa căreia a
fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate de a cenzura sesizarea Curţii
Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de
constituţionalitate de către această din urmă instanţă.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2441' alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, texte
de lege care au următorul conţinut:
- Art. 2441 alin. 2
din Codul de procedură civilă: „Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care
s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor in faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ale
art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1), raportate la dispoziţiile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor
din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea cursului judecării
procesului, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în
prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 712 din 13 septembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007, Curtea a reţinut că „susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat este
neconstituţional deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a
recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea este
neîntemeiată, dispoziţiile art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă reglementând
termenul de declarare a recursului, şi anume cât timp durează suspendarea
cursului judecării procesului.
Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de
procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului
reglementat, şi anume suspendarea judecăţii, adoptate de legiuitor în cadrul
competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin.
(2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul, în considerarea unor situaţii
speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta
vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor
constituţionale."
In ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind
Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu acel prilej, s-a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi
sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură pe care instanţa care a
fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice,
în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională,
unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă
posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii
sesizării Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, cu obligaţia de a le
respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele deciziei
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu", în
Dosarul nr. 3.838/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu