DECIZIE Nr. 30 din 31 ianuarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 124 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 123 din 15 februarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 124 din Codul penal, exceptie ridicata de Catalin Croitoru
in Dosarul nr. 21.983/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta avocat Iosif Friedmann Nicolescu pentru
autorul exceptiei, lipsind partile Cristian Sandu si Societatea Comerciala
"Fundatia Editura Revista Romania Mare" - S.R.L., fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate. Arata ca dispozitiile art. 124 din Codul penal
prejudiciaza partile vatamate, creand inechitate intre persoanele aflate intr-o
cauza penala. Se poate intampla ca, desi partea vatamata respecta termenul de
introducere a plangerii prealabile, organele statului sa nu isi exercite
atributiile cu operativitate si astfel termenul de prescriptie prevazut la art.
124 din Codul penal sa fie depasit. Considera inadmisibil ca partea care isi
indeplineste obligatiile prevazute de lege sa suporte aceste consecinte
prejudiciabile. In final avocatul autorului exceptiei apreciaza ca dispozitiile
art. 124 ar trebui sa fie completate in sensul ca prescriptia speciala sa fie
implinita doar in cazul in care intreruperile termenului de prescriptie sunt
imputabile partii vatamate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca
neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 124 din Codul penal nu contravin
prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie. Ratiunea instituirii prescriptiei
raspunderii penale este aceea ca scopul pedepsei nu mai poate fi realizat dupa
trecerea unui termen indelungat de la savarsirea infractiunii, iar termenele de
prescriptie sunt stabilite in functie de gravitatea infractiunilor. Se invoca
Decizia Curtii Constitutionale nr. 287/2001 prin care a fost respinsa exceptia
de neconstitutionalitate a mai multor dispozitii legale, printre care si cele
ale art. 124 din Codul penal.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 21.983/2000,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 124 din Codul penal. Exceptia a
fost invocata de Catalin Croitoru, partea vatamata intr-o cauza penala avand ca
obiect savarsirea infractiunilor de insulta si calomnie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prescriptia raspunderii penale prevazuta de art. 124 din Codul penal impiedica
accesul la justitie al persoanei vatamate, incalcandu-se in felul acesta
prevederile art. 21 din Constitutie, si ca, pe de alta parte, prin efectul
prescriptiei instituite prin textul de lege mentionat autorul infractiunii
beneficiaza de un tratament privilegiat, care, contrar prevederilor art. 16 din
Constitutie, il situeaza mai presus de lege. Fata de faptul ca persoana
vatamata nu are nici o vina pentru depasirea termenului de prescriptie, autorul
exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) si
ale art. 21 din Constitutie, intrucat pentru realizarea scopului legii penale
este necesar ca stabilirea raspunderii penale si aplicarea sanctiunilor sa se
realizeze cat mai aproape de momentul savarsirii infractiunii. Astfel, dupa
trecerea unui timp indelungat de la data savarsirii acesteia nu se mai poate
realiza preventia generala, intrucat a scazut considerabil rezonanta sociala a
faptei. In consecinta, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, deoarece prescriptia speciala constituie
o reflectare a necesitatii de a se angaja in mod operativ si eficient
raspunderea penala. Dispozitiile art. 124 din Codul penal nu contravin
principiului egalitatii in drepturi, intrucat nu instituie nici un privilegiu
intemeiat pe vreunul dintre criteriile prevazute la art. 4 alin. (2) din
Constitutie, in favoarea unei persoane fata de altele aflate in aceeasi
situatie juridica. De altfel si Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a
stabilit ca instituirea unor reguli speciale nu contravine principiului
egalitatii in drepturi atat timp cat este asigurata egalitatea cetatenilor in
utilizarea acestor reguli.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992,
republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
124 din Codul penal, dispozitii avand urmatorul cuprins: "Prescriptia
inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de
prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate."
Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei in sustinerea
acesteia sunt urmatoarele:
- art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate invocata, Curtea constata ca
este neintemeiata. Instituirea prescriptiei ca una dintre cauzele de inlaturare
a raspunderii penale constituie o consecinta fireasca a intelegerii
infractiunii ca o fapta antisociala si a raspunderii penale ca o riposta
publica la infractiune. Tragerea la raspundere penala pentru comiterea unei
fapte periculoase pentru societate este utila si necesara numai daca se produce
intr-un interval de timp in care pedeapsa aplicata infractorului isi poate
indeplini functiile preventive si educative pentru care a fost instituita. In
afara de infractiunile impotriva pacii si omenirii, exceptate de la prescriptie
conform art. 121 alin. 2 din Codul penal, in cazul tuturor celorlalte
infractiuni trecerea unui anumit interval de timp determina ca raspunderea
penala sa nu mai prezinte nici o utilitate, fapta ca atare si raul social produs
de aceasta fiind sterse din constiinta publica pe cale naturala, prin uitare.
Dispozitiile art. 124 din Codul penal nu contravin principiului egalitatii,
consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu implica un regim
juridic diferit pentru persoane aflate in aceeasi situatie. Raspunderea penala
opereaza pentru toti infractorii in privinta carora nu s-a implinit termenul de
prescriptie prevazut de lege si este inlaturata in cazul tuturor celor care nu
au fost pedepsiti in limitele acestui termen.
Textul de lege atacat nu contravine nici prevederilor art. 21 din
Constitutie, deoarece nu se impiedica accesul la justitie al persoanei vatamate
prin infractiune. Prin faptul ca un infractor nu mai poate fi pedepsit dupa
implinirea termenului de prescriptie nu se incalca drepturile sau interesele
legitime ale persoanei vatamate, tragerea la raspundere penala constituind un
drept exclusiv al societatii, in sistemul legislativ actual. De aceea nu poate
fi primita nici sustinerea ca infractorul s-ar situa mai presus de lege prin
efectul prescriptiei. Persoanei vatamate prin infractiune ii ramane in
continuare deschisa calea actiunii civile impotriva autorului infractiunii, cu
conditia ca si in acest caz actiunea sa se exercite inauntrul termenului de
prescriptie extinctiva prevazut de lege.
In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile art. 124 din Codul penal ar
trebui sa fie completate in sensul ca prescriptia speciala sa opereze doar in
cazul in care intreruperile termenului de prescriptie se datoreaza persoanei
vatamate, Curtea retine ca aceasta nu intra in sfera controlului de
constitutionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata, fiind un aspect ce tine de competenta Parlamentului, ca unica
autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 58 alin. (1) din Constitutie.
Cu privire la dispozitiile art. 124 din Codul penal Curtea Constitutionala
s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 287 din 1 noiembrie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 14 din 11 ianuarie 2002,
respingand exceptia de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 124 din
Codul penal, exceptie ridicata de Catalin Croitoru in Dosarul nr. 21.983/2000
al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 31 ianuarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Vlad Mihai Cercel