DECIZIE   Nr. 292 din  8 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 629 din  3 septembrie 2003

    Nicolae Popa            - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Nicoleta Grigorescu     - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, exceptie ridicata de Cristian Razvan Arhire in Dosarul nr. 9.392/2002 al Tribunalului Suceava - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece prevederile legale contestate nu vin in contradictie cu nici o dispozitie constitutionala si nici cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, avand in vedere ca nu se creeaza vreo situatie privilegiata unei parti si nici nu sunt incalcate prevederile referitoare la un proces echitabil.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.392/2002, Tribunalul Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata.
    Exceptia a fost ridicata in dosarul de mai sus de Cristian Razvan Arhire, inculpat in dosarul mentionat pentru comiterea infractiunii de amenintare prevazute si pedepsite de art. 193 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate contravin normelor constitutionale mentionate, precum si Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece sesizarea instantei prin plangerea prealabila a persoanei vatamate inlatura garantiile procesuale stabilite in favoarea inculpatului in faza de urmarire penala.
    De asemenea, in opinia autorului, prin dispozitiile art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala se atribuie partii vatamate o stare procesuala privilegiata, aceasta substituind efectiv rolul si atributiile procurorului, intrucat plangerea prealabila constituie atat un act de punere in miscare a actiunii penale, cat si un act de trimitere in judecata, avand, practic, aceeasi natura juridica cu rechizitoriul. Drept urmare, se incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, inclusiv in fata instantelor judecatoresti.
    Pentru aceleasi ratiuni, autorul exceptiei sustine ca este neconstitutional si art. 193 din Codul penal.
    Referitor la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, autorul exceptiei considera ca judecarea cauzelor in complet de un singur judecator nu asigura garantii procesuale suficiente pentru un proces echitabil si impartial in conformitate cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Tribunalul Suceava - Sectia penala a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat institutia plangerii prealabile se inscrie ca o exceptie de la principiul oficialitatii si consta in posibilitatea oferita de lege persoanei vatamate de a decide daca sesizeaza sau nu organele competente in vederea tragerii la raspundere a faptuitorului. Prin aceasta reglementare nu se aduce atingere principiului liberului acces la justitie, ci, dimpotriva, se garanteaza posibilitatea oricarei persoane vatamate prin savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala de a sesiza organul competent in vederea tragerii la raspundere penala a faptuitorului.
    Optiunea legislativa in reglementarea institutiei plangerii prealabile nu creeaza vreun privilegiu ori vreo discriminare intre cetateni, intrucat stabilirea ei se intemeiaza pe natura infractiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale ale partilor sunt respectate, in mod egal, atat in cazul sesizarii prin rechizitoriu, cat si in cazul sesizarii prin plangerea prealabila.
    Cu privire la faptul ca aceste infractiuni sunt judecate in prima instanta de un complet format dintr-un singur judecator, instanta a apreciat ca aceasta situatie nu impieteaza asupra impartialitatii si echitatii actului de justitie.
    Referitor la neconstitutionalitatea art. 193 din Codul penal, tribunalul a considerat sesizarea neintemeiata, deoarece este vorba de un text de incriminare, iar principiile constitutionale referitoare la egalitatea de tratament juridic si prezumtia de nevinovatie sunt pe deplin aplicabile in acest caz, neexistand norme de exceptie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece punerea in miscare a actiunii penale in conditiile art. 193 din Codul penal nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi enumerate la art. 4 din Constitutie.
    Totodata legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", si din cele ale art. 128 din Constitutie, conform carora, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Sub acest aspect, in considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plangerii prealabile.
    De asemenea, art. 193 din Codul penal nu incalca dispozitiile art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece, pana la ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana este considerata nevinovata, inculpatul nefiind obligat sa probeze nevinovatia sa si, in cazul in care exista probe de vinovatie, inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
    Referitor la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, Guvernul considera ca acest text de lege este constitutional, intemeindu-se pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Astfel, in cazul art. 193 din Codul penal, actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, adresata direct instantei de judecata, datorita gradului redus de pericol social al infractiunii fata de alte fapte penale pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu datorita unui pericol social crescut. Pe cale de consecinta, pentru infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala prevede procedura corespunzatoare pentru acest tip de infractiuni, care este diferita de procedura prevazuta pentru celelalte categorii de fapte penale.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, in corelatie cu prevederile art. 193 din Codul penal, raportate la art. 21 si la art. 23 alin. (8) din Constitutie, Avocatul Poporului considera ca prin articolele criticate se asigura tocmai accesul liber la justitie si ca in cadrul procesului penal calitatea de inculpat nu rastoarna prezumtia de nevinovatie si nu prejudiciaza interesele legitime ale persoanei.
    In sfarsit, cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata, Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea competentei si procedura de judecata sunt atributul exclusiv al autoritatii legiuitoare, iar in conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 123 alin. (2), judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judeca litigiile in prima instanta sa aiba in compunere un anumit numar de judecatori, ci lasa libertate autoritatii legiuitoare nationale sa instituie acea instanta independenta si impartiala, care sa asigure judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzelor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 193 din Codul penal: "Fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    - Art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala: "Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere.
    Plangerea prealabila se adreseaza:
    a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui.
    Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;"
    - Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata: "Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale contestate incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 23 alin. (8) din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 6 pct. 1 si 2 si ale art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    - Art. 21 din Constitutie: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    - Art. 23 alin. (8) din Constitutie: "(8) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
    - Art. 6 pct. 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
    - Art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    "1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.
    2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca infractiunea de amenintare prevazuta de art. 193 din Codul penal face parte din cadrul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta se adreseaza direct instantei de judecata, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, in conditiile stabilite de text.
    Procesul penal distribuit in doua faze procedurale - faza de urmarire penala si faza de judecata - nu implica garantii suplimentare in situatia in care sunt parcurse ambele faze, fata de situatia in care este parcursa numai una dintre acestea. In fiecare dintre cele doua faze invinuitului sau inculpatului le sunt recunoscute aceleasi drepturi si garantii, intre care dreptul la aparare si toate garantiile de independenta si impartialitate a organelor judiciare, precum si obligatia acestora de a solutiona cauza pe baza legii si probelor administrate.
    Legiuitorul, in virtutea dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", are deplina libertate de a reglementa distinct, datorita gradului de pericol social scazut, anumite categorii de infractiuni, fata de celelalte infractiuni pentru care opereaza principiul oficialitatii prevazut de art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    Asadar, faptul ca in cazul infractiunilor prevazute in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala - intre care si infractiunea de amenintare prevazuta de art. 193 din Codul penal - punerea in miscare a actiunii penale are loc numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, direct in fata instantei de judecata, nu este de natura sa duca la concluzia ca inculpatii din aceste cauze au mai putine drepturi sau mai putine garantii procesuale decat cei impotriva carora actiunea penala s-a pus in miscare din oficiu de catre procuror.
    In aceste conditii, diferenta de reglementare a modului de punere in miscare a actiunii penale nu implica nici restrangerea accesului la justitie, nici a dreptului la aparare si nici a altui drept prevazut de Constitutie ori de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, Curtea constata ca judecarea cauzelor in complet colegial sau in complet format dintr-un singur judecator nu este de natura, prin ea insasi, sa incalce drepturile cetatenilor sau accesul acestora la justitie, deoarece hotararile pronuntate au aceeasi putere juridica pentru toate partile in proces, indiferent de numarul judecatorilor care le-au pronuntat.
    In sensul celor aratate mai sus, se constata ca prin deciziile nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, si nr. 58 din 6 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, Curtea Constitutionala, in considerarea acelorasi ratiuni, a respins ca neintemeiate exceptiile de neconstitutionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor nr. 161/2000 si nr. 58/2003 isi pastreaza valabilitatea si in acest caz, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si al art. 23 alin. (8) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, exceptie ridicata de Cristian Razvan Arhire in Dosarul nr. 9.392/2002 al Tribunalului Suceava - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru