DECIZIE Nr. 29
din 9 octombrie 2006
cu privire la data de la
care se socoteste termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a
lipsit atat de la dezbateri, cat si de la pronuntare, in situatia cand
aparatorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele doua momente procesuale.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 18/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la data de la care se socoteste termenul de declarare a
apelului pentru inculpatul care a lipsit atat de la dezbateri, cat si de la
pronuntare, in situatia cand aparatorul acestuia a fost prezent la unul dintre
cele doua momente procesuale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de judecători
din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii,
cerând să fie admis în sensul de a se stabili că data de la care se socoteşte
termenul de declarare a apelului, pentru inculpatul care a lipsit atât de la
dezbateri, cât şi de la pronunţare, dar a fost reprezentat de apărător, curge
de la pronunţare, conform art. 363 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură
penală.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului in interesul legii,
constata următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit
diversitate de soluţii în legătură cu stabilirea datei de la care curge
termenul de apel pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi
de la pronunţare, în condiţiile în care apărătorul acestuia a fost prezent la
cel puţin unul dintre cele două momente procesuale.
Astfel, unele instanţe au considerat că termenul de
apel curge de la pronunţare pentru inculpatul care a lipsit atât de la
dezbateri, cât şi de la pronunţare, dacă apărătorul său a fost prezent la unul
dintre cele două momente procesuale.
S-a motivat că această interpretare se impune deoarece
prin art. 174 din Codul de procedură penală se prevede că în cursul judecăţii
învinuitul şi, respectiv, inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi
reprezentaţi, cu excepţia cazurilor când prezenţa celor dintâi este
obligatorie, conform legii.
Or, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, în
cazul în care inculpatul lipseşte, iar prezenţa lui în instanţă nu este
obligatorie, apărătorul său îl înlocuieşte prin reprezentare, fiind obligat să
presteze tot ceea ce este necesar pentru apărarea intereselor acestuia.
Alte instanţe, dimpotrivă, au hotărât ca termenul de
apel curge pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la
pronunţare, chiar dacă apărătorul său a fost prezent, de la comunicarea copiei
de pe dispozitivul hotărârii.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 174 alin. 1 din Codul de procedură penală
„In cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi
reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului
este obligatorie".
Rezultă, deci, că prin această dispoziţie a legii a
fost reglementată posibilitatea apărătorului de reprezentare a învinuitului sau
inculpatului.
Ca urmare, în raport cu specificul unei atari
posibilităţi, apărătorul prezent este abilitat să exercite, în numele
inculpatului, drepturile şi obligaţiile sale procesuale, în temeiul unui
contract, încheiat în formă scrisă, în conformitate cu dispoziţiile art. 28
alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, republicată.
O atare posibilitate, de
reprezentare a învinuitului sau inculpatului, limitată la cazurile în care
prezenţa învinuitului sau inculpatului nu este obligatorie, nu justifică însă
lipsirea de efect a
dispoziţiilor procedurale ce asigură realizarea dreptului acestora la
exercitarea căilor legale de atac.
In acest sens, este de observat că prin art. 360 din
Codul de procedură penală sunt prevăzute cazurile în care se comunică
dispozitivul hotărârii sau hotărârea în întregul ei.
Astfel, potrivit alin. 1 al acestui articol, „Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit
atât la judecată, cât şi la pronunţare".
In raport cu această dispoziţie a legii, beneficiază de
obligativitatea comunicării dispozitivului hotărârii doar partea care
întruneşte cumulativ ambele condiţii, adică să fi lipsit atât de la judecată,
cât şi de la pronunţare.
Totodată, trebuie avut în vedere că prin alin. 2 al
art. 360 din Codul de procedură penală se prevede că inculpatului deţinut sau
aflat în vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute în art. 171 alin. 2 din
acelaşi cod, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică o copie a
dispozitivului, urmând ca, în conformitate cu alin. 3, să i se comunice, după
redactarea hotărârii, copii de pe aceasta.
Raţiunea îndeplinirii acestei proceduri, de comunicare
a hotărârii, este aceea de a se asigura părţilor care au lipsit atât de la
judecată, cât şi de la pronunţare, precum şi inculpatului deţinut sau aflat în
vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute în art. 171 alin. 2 din Codul de
procedură penală, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, posibilitatea să
ia cunoştinţă în mod direct de soluţia adoptată de instanţă, pentru a-şi putea
exercita dreptul de a folosi împotriva acesteia calea de atac prevăzută de
lege.
Realizarea unui atare imperativ esenţial, menit să
garanteze fiecărei persoane atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul
la un recurs efectiv, în sensul reglementărilor date acestor drepturi în cuprinsul
art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, la care România a devenit parte, nu poate fi asigurată fără
instituirea de obligaţii procedurale stricte, care să dea posibilitatea tuturor
părţilor din proces să ia cunoştinţă, în mod neîndoielnic, de hotărârea
judecătorească ce le vizează nemijlocit.
Or, dacă pentru celelalte părţi din proces este
asigurată posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul hotărârii care le
priveşte chiar şi atunci când nu s-au prezentat personal la proces, ci prin
reprezentant, în cazul inculpatului care a lipsit de la dezbateri şi de la
pronunţare, nu se poate considera că o astfel de posibilitate este îndeajuns
asigurată nici chiar atunci când a fost reprezentat de un apărător.
In această privinţă, este de observat că în cazul în
care reprezentarea inculpatului este admisă, potrivit art. 174 alin. 1 din
Codul de procedură penală, modificat prin art. I pct. 114 din Legea nr. 281/2003, nu se poate considera că prezenţa reprezentantului său la prima instanţă
sau la aceea de apel ar echivala cu însăşi prezenţa lui în instanţa respectivă.
A considera altfel ar însemna a înlocui un atribut
acordat de titularul dreptului, prin contractul de reprezentare încheiat, chiar
dacă un asemenea atribut constă în împuternicirea de a exercita o cale de atac,
în numele său, cu însuşi dreptul de a hotărî să exercite sau să nu exercite
acea cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil, afectând dreptul constituţional
la apărare.
De aceea, soluţia ce se impune
este aceea că împuternicirea acordată reprezentantului, prin contractul
încheiat, de a exercita toate drepturile prevăzute de lege, în numele
inculpatului, inclusiv pe acela de a exercita o cale de atac împotriva
hotărârii pronunţate, nu poate acoperi lipsa comunicării hotărârii, în
conformitate cu prevederile art. 360 din Codul de procedură penală, şi
drepturile derivate din această comunicare.
Atât interpretarea literală, cât şi cea raţională a
dispoziţiilor art. 360 şi 363 din Codul de procedură penală, referitoare la
comunicarea hotărârii şi la termenul de declarare a apelului, impun să se
considere că voinţa legiuitorului este aceea de a se comunica tuturor
inculpaţilor care au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare, copii
de pe dispozitivul hotărârii, deoarece în cuprinsul acelor dispoziţii nu se
face nicio distincţie în raport cu posibilitatea de realizare a prezenţei
inculpatului la judecată în altă modalitate decât personal.
De aceea, reprezentarea inculpatului în faţa instanţei,
în cazurile permise de lege, realizabilă în condiţiile prevăzute prin Legea nr.
51/1995 pentru organizarea şi reglementarea profesiei de avocat, astfel cum a
fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, nu poate justifica
înlăturarea obligativităţii comunicării unui act procedural esenţial, cum este
o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi supusă unei căi de atac, pentru
că s-ar obstrucţiona însăşi exercitarea acestui drept, ceea ce ar încălca
dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul oricărei persoane la un recurs
efectiv.
Aşa fiind, se impune să se considere că termenul de
declarare a apelului şi a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la
dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător,
curge de la data comunicării hotărârii.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se stabili că termenul de declarare a apelului şi a recursului pentru
inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar
dacă a fost asistat de apărător, curge de la data când i s-a comunicat
hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Stabilesc că termenul de declarare a apelului şi
recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la
pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei