DECIZIE   Nr. 288 din  1 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 23 din 16 ianuarie 2002

    Costica Bulai      - presedinte
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Neculai si Duman Palfi in Dosarul nr. 3.285/2001 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la liberul acces la justitie si nici pe cele ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Dimpotriva, dreptul la un recurs efectiv exista, deoarece incheierea poate fi atacata cu recurs atat de procuror, cat si de inculpat, in conformitate chiar cu dispozitiile legale criticate, prevederi care nu contravin textelor constitutionale invocate si nici celor ale art. 5 pct. 4 si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In final se arata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 180 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490/2001), statuand ca acestea nu contravin Constitutiei. Intrucat nu se invoca elemente noi care sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii, solicita respingerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.285/2001, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Neculai si Duman Palfi in recursul declarat impotriva Incheierii din 31 mai 2001 prin care Tribunalul Arges - Sectia penala a respins cererea acestora de revocare a arestarii preventive luate fata de ei, precum si cererea de inlocuire a arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea, prevazuta la art. 136 lit. b) din Codul de procedura penala, apreciind ca nu au incetat cauzele si conditiile care au dus la arestarea inculpatilor.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional nr. 7 la aceasta conventie. Textul de lege criticat este considerat neconstitutional de catre autorii exceptiei, deoarece nu prevede calea de atac a recursului si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive. De asemenea, se considera ca este incalcat "dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala", principiu prevazut de Protocolul nr. 7 la conventie.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, apreciind ca, in raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie, referitoare la prioritatea reglementarilor din tratatele internationale privind drepturile omului in cazul existentei unei neconcordante intre legile interne si aceste tratate, la care Romania este parte, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece contravine Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "in care este consacrat principiul dreptului la doua grade de jurisdictie in materie penala". In final se arata ca "Solutionarea pe fond a cauzelor penale presupune o activitate ce se poate prelungi in timp, iar posibilitatea de a uza de calea de atac a recursului o data cu fondul cauzei constituie o ingradire a drepturilor constitutionale ale partilor, cu consecinte deosebite ce vizeaza starea de libertate".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "principiul dublului grad de jurisdictie se aplica, asa cum textual prevede Protocolul nr. 7, persoanelor gasite vinovate de catre un tribunal, prin urmare persoanelor condamnate de prima instanta. Or, textul art. 141 din Codul de procedura penala are un cu totul alt obiect de reglementare, si anume arestarea preventiva. Prin urmare, dispozitiile din protocol nu sunt aplicabile art. 141 din Codul de procedura penala".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, inclusiv la cele ale Protocolului nr. 7 aditional la conventie, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Din cuprinsul incheierii de sesizare rezulta ca este contestata legitimitatea constitutionala a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala.
    Curtea constata insa ca in realitate obiectul exceptiei il constituie doar dispozitiile alin. 1 al art. 141 din Codul de procedura penala, iar nu ale intregului articol, autorii exceptiei considerand textul art. 141 din Codul de procedura penala ca fiind neconstitutional deoarece nu prevede calea de atac a recursului si impotriva incheierii prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive (cale de atac prevazuta de alin. 1 contra altor incheieri privind masurile preventive). Or, alin. 2 al aceluiasi articol se refera la recursul declarat impotriva acelor incheieri prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive, dispozitii care nu fac obiectul criticilor de neconstitutionalitate.
    Dispozitiile art. 141 alin. 1 au urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au invocat urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale."
    In acest sens autorii exceptiilor sustin ca textul de lege criticat incalca si prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la doua grade de jurisdictie.
    Curtea observa ca acest drept este prevazut de art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatoarea redactare: "1. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
    2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau cand cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
    Dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala prevad posibilitatea atacarii separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, a incheierii date in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive.
    Curtea observa ca aceste dispozitii se refera la o hotarare care nu solutioneaza fondul cauzei, ci care priveste o masura procesuala provizorie, chiar daca aceasta este privativa de libertate. Inculpatul sau invinuitul poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedura penala, in tot cursul procesului penal, iar daca nu mai exista temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedura penala.
    Asadar, Curtea constata ca nu au incidenta in cauza prevederile art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care se refera la dreptul oricarei persoane "declarata vinovata de o infractiune penala" de a cere "examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara", deci la dreptul la o cale de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care se constata vinovatia penala a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs impotriva incheierilor privind masurile preventive.
    In sfarsit, Curtea constata ca nu se pune problema existentei unor neconcordante intre reglementarile internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, mentionate mai sus, reglementari care nu au incidenta in cauza, si legile interne, respectiv Codul de procedura penala (in speta, art. 141 alin. 1), si, prin urmare, retine ca nici prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie nu sunt incalcate.
    Pe de alta parte, faptul ca legiuitorul nu a prevazut, separat, calea de atac impotriva incheierii prin care a fost respinsa cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi considerat neconstitutional, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a reglementa asemenea cai de atac, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevede: "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand exceptiile ridicate (spre exemplu: Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998). Prin aceste decizii Curtea a retinut ca "restrangerea prin lege a cailor de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie".
    Curtea constata ca atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Neculai si Duman Palfi in Dosarul nr. 3.285/2001 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 noiembrie 2001.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan