DECIZIE Nr.
287 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 1 alin. 1 lit. e) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Floarea Ghiţ în Dosarul nr. 5.945/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5.945/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Floarea Ghiţ în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul legal criticat exclude
folosirea căii de atac a recursului în cazul deciziilor pronunţate în apel, prin
care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Această situaţie este, în opinia sa, de
natură a lipsi partea interesată de beneficiul drepturilor fundamentale
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la liberul acces la
justiţie şi la dreptul la apărare.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
sau principiilor constituţionale invocate. Dimpotrivă, textul atacat este în
deplin acord cu dispoziţiile constituţionale care încredinţează legiuitorului
dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv căile de
atac şi condiţiile exercitării acestora.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul
conţinut: „Pot fi atacate cu recurs: [...] e) deciziile pronunţate, ca
instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel
şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus
rejudecarea cauzelor."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 16, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21, referitoare
la accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 24, privind dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin numeroase decizii s-a pronunţat asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală. De exemplu, în
Decizia nr. 122 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 252 din 25
martie 2005, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de
procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art.
126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai de
lege. In temeiul acestei atribuţii constituţionale, legiuitorul este singura
autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură, iar în
considerarea unor situaţii speciale, poate prevedea şi derogări sau excepţii de
la regulile generale, dacă acestea nu contravin vreunor dispoziţii sau
principii constituţionale.
Art. 3851 alin. 1
lit. e) din Codul de procedură penală, stabilind regula generală potrivit
căreia deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la
această regulă situaţiile în care, prin deciziile instanţelor de apel, s-a
dispus rejudecarea cauzelor. Raţiunea este aceea că procesul penal se reia de
la faza judecăţii în primă instanţă. Drept urmare, nu poate fi primită critica
autorului excepţiei privitoare la încălcarea liberului acces la justiţie,
deoarece prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a
dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în
nici un fel dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă,
se oferă tuturor părţilor interesate exercitarea acestui drept în condiţii de
echitate, întrucât de vreme ce se procedează la o nouă judecată asupra
fondului, partea interesată are posibilitatea să îşi valorifice toate
drepturile şi interesele sale legitime fără nici un fel de limitări.
De asemenea, în Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, şi în Decizia nr. 481
din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, Curtea a
apreciat că dispoziţiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală „nu ridică
probleme de constituţionalitate, ci doar probleme de interpretare şi de
aplicare, excepţia prevăzută de textul de lege criticat aplicându-se deopotrivă
tuturor părţilor procesului penal, neexistând nici o discriminare", şi,
totodată, că „nu sunt afectate drepturile procesuale ale inculpatului
referitoare la garantarea dreptului la apărare, având în vedere că la
rejudecarea fondului instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub
toate aspectele".
Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Floarea Ghiţ în Dosarul nr. 5.945/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu