DECIZIE Nr. 275 din 26 iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin.
3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 565 din 6 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru) in Dosarul
nr. 6.278/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Gheorghe
Nichita, precum si Societatea Comerciala "Construct S&E" - S.R.L.
din Bucuresti, reprezentata de avocat Angela Grecu, lipsind celelalte parti,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune
concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a
textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Societatii Comerciale "Construct S&E" - S.R.L.
din Bucuresti, apreciind ca dispozitiile art. 327 alin. 3 si ale art. 329 alin.
1 si 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale
invocate, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind nefondata, invocand art. 63 alin. 2 din Codul
de procedura penala, potrivit caruia "Probele nu au valoare mai dinainte
stabilita [...]", precum si art. 6 alin. 2 din acelasi cod, care prevede
ca, "In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa
asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile
prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare". Se
apreciaza ca art. 24 din Constitutie nu este incalcat, intrucat inculpatul a
avut posibilitatea audierii martorilor in timpul urmaririi penale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
6.278/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327
alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru), inculpata apelanta in dosarul
mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea exceptiei sustine
ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 11
referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare
la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 24
referitoare la dreptul la aparare. De asemenea, sustine ca aceleasi dispozitii
sunt contrare si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, precum si celor ale art. 14 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, ambele referitoare
la dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura
penala, care permit instantei sa ia in considerare, la pronuntarea hotararii,
depozitia data de un martor in cursul urmaririi penale, autoarea exceptiei
sustine ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care declaratia
martorului nu a fost luata in prezenta invinuitului, a inculpatului sau a
avocatului acestora ori, in lipsa lor nejustificata, daca exista dovada ca au
fost incunostintati de data si ora audierii. Textul criticat incalca dreptul la
aparare consacrat in art. 24 din Constitutie, precum si dreptul la un proces
echitabil, garantat prin art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
La randul lor, dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
penala sunt apreciate ca fiind neconstitutionale in masura in care permit
instantei sa ia act de declaratia procurorului ca renunta la martorii pe care
i-a propus si sa dispuna ca martorii sa nu mai fie ascultati. O asemenea
renuntare - arata autoarea exceptiei - nu s-ar putea face fara consimtamantul
inculpatului, intrucat, fiind vorba de martori ai acuzarii, acesta este in
drept sa solicite, pentru a se apara, audierea lor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului constitutional la aparare,
prevazut in art. 24. In acest sens, arata ca aceste dispozitii se aplica in
situatii obiective exceptionale, in care martorul audiat in faza de urmarire
penala nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat in fata instantei de
judecata. Ele nu contravin dreptului constitutional la aparare, intrucat
inculpatul a avut posibilitatea de a se confrunta cu martorul in faza urmaririi
penale. Potrivit art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, in cursul
urmaririi penale aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste
la efectuarea oricarui act de urmarire penala, inclusiv la audierea martorilor.
In situatia in care martorul nu a fost audiat in prezenta sa, aparatorul are
dreptul de a solicita reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentarii
materialului de urmarire penala. Daca inculpatul este nemultumit de dispozitia
instantei in aplicarea art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala, poate
ataca hotararea prin caile de atac, asa cum s-a facut in cauza in care s-a
ridicat exceptia, astfel ca nu se poate retine incalcarea dreptului la aparare
si nici dreptul la un proces echitabil prevazut in art. 24 din Constitutie si,
respectiv, in art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Nici dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2
din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor mentionate. Dispozitia
instantei de judecata de a nu mai audia un martor, daca nu mai considera
necesar, nu constituie o incalcare a dreptului la aparare al inculpatului si nu
contravine normelor constitutionale, fiind un atribut al instantei de a aprecia
asupra utilitatii, concludentei si pertinentei unei probe. Si in aceasta
situatie inculpatul poate contesta masura luata de instanta, prin folosirea
cailor de atac legale, astfel ca dreptul fundamental la aparare nu este
incalcat.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 327 alin. 3
si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale, nefiind incalcate prevederile constitutionale si nici cele ale
documentelor internationale invocate. Se arata ca dreptul la aparare al
inculpatului, care se afla in imposibilitate de a pune intrebari martorului, nu
este incalcat, deoarece, pe de o parte, inculpatul a avut posibilitatea de a
face aceasta in cursul urmaririi penale, cand martorul a fost audiat cu
respectarea dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, iar
pe de alta parte, ar fi nejustificata neluarea in seama a declaratiilor
martorilor luate in faza urmaririi penale, inculpatul nemultumit putand
exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
In ceea ce priveste art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala,
care permite instantei de a renunta la audierea unor martori, se arata ca
acesta nu incalca prevederile art. 11, 20 si 24 din Constitutie si nici pe cele
ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece partile au garantat dreptul la aparare, prin
posibilitatea de a propune probe si de a renunta la ele, prin aceasta
asigurandu-se desfasurarea unui proces echitabil. Optiunea instantei de a
renunta la audierea unui martor, daca aceasta este inutila, reprezinta un atribut
al instantei de a aprecia pertinenta, concludenta si utilitatea probelor.
Inculpatul insa are, si in aceasta situatie, dreptul de a folosi caile de atac
prevazute de lege.
Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata in raport cu
toate prevederile constitutionale si ale pactelor si conventiilor
internationale invocate de autorul exceptiei. Se invoca, in acest sens, Decizia
Curtii Constitutionale nr. 151/2002 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedura
penala, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 30/2001 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedura penala, decizii prin care s-a statuat ca dispozitiile criticate sunt
constitutionale. Guvernul mentioneaza totodata ca, potrivit art. 125 alin. (3)
din Constitutie, legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de
desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti. In acelasi sens
sunt invocate si prevederile art. 128 din Constitutie, referitoare la caile de
atac.
In acelasi sens s-a pronuntat si Avocatul Poporului, care a invocat, de
asemenea, Decizia Curtii Constitutionale nr. 151/2002. Referitor la
dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, arata ca
acestea nu contravin art. 24 din Constitutie, deoarece ele transpun in norme
procedurale, pentru partile din procesul penal, principiul constitutional al
dreptului la aparare. Renuntarea la martorii propusi, ca si propunerea de noi
martori constituie un drept al partilor si al procurorului, de care acestia
dispun dupa cum cred de cuviinta, cu obligatia ca renuntarea sa fie pusa in
discutie si instanta sa fie de acord cu aceasta. La randul ei, instanta poate
renunta la audierea unor martori, daca constata ca probele sunt complete si
audierea lor ar fi inutila. Utilitatea probelor in cadrul cercetarii
judecatoresti este apreciata de instanta, iar fata de masura renuntarii partea
nemultumita poate folosi caile de atac. In acest sens s-a pronuntat Curtea
Constitutionala prin Decizia nr. 30/2001.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate,
in raport cu prevederile art. 11 si ale art. 20 din Constitutie, in corelatie
cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, se arata ca dispozitiile legale criticate nu opresc
partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si
de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza procesul
echitabil.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
327 alin. 3 si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, care au
urmatorul continut:
- Art. 327 alin. 3: "Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este
posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul
urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.";
- Art. 329 alin. 1 si 2: "Procurorul si partile pot renunta la
martorii pe care i-au propus.
Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii
sa nu fie ascultati, daca audierea nu mai este necesara."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de
procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care declaratia martorului
nu a fost luata in prezenta invinuitului sau inculpatului ori a avocatului
acestora sau, in lipsa lor nejustificata, daca exista dovada ca au fost
incunostintati de data si ora audierii. Cu privire la dispozitiile art. 329
alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, autorul exceptiei arata ca acestea
sunt neconstitutionale, deoarece renuntarea la martori nu s-ar putea face fara
consimtamantul inculpatului, intrucat, fiind vorba de martori ai acuzarii, el
este in drept sa solicite, pentru a se apara, audierea lor. Totodata se sustine
ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din
Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum si celor ale art. 20 din
Constitutie, cu raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si celor ale art. 14 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata. Dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala,
referitoare la procedura de urmat in situatia in care ascultarea martorului nu
este posibila, ca si cele ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
penala, referitoare la posibilitatea renuntarii la martori, nu sunt contrare
nici prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare si nici
celor din pacte si conventii internationale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil. In situatia in care martorul nu se mai poate prezenta pentru
a fi audiat in instanta, punerea in discutie si valorificarea declaratiei date
de acesta in cursul urmaririi penale, cu respectarea dispozitiilor legale, nu
poate afecta dreptul la aparare al inculpatului, deoarece acesta a avut
posibilitatea sa cunoasca aceasta declaratie in cursul urmaririi penale, iar
daca se considera prejudiciat, poate folosi impotriva hotararii judecatoresti
caile de atac prevazute de lege. Nu constituie o incalcare a acestui drept nici
renuntarea la martori atunci cand audierea acestora nu mai este necesara,
instanta de judecata fiind suverana in a aprecia asupra utilitatii,
concludentei si pertinentei unei probe. Inculpatul are dreptul, si in acest
caz, de a ataca, potrivit legii, hotararea instantei, atunci cand se considera
prejudiciat. Legea prevede, asadar, toate garantiile procesuale pentru
realizarea dreptului la aparare al inculpatului, iar dispozitiile legale
criticate nu numai ca nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.
Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa
fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin.
(3) si ale art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Victoria Badragan (Cojocaru) in Dosarul nr. 6.278/2002 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu