Decizia Nr.272 din 07.05.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea contestaţiei referitoare la „constituţionalitatea funcţionării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România“ formulate de Emilia Lazăr şi care constituie obiectul Dosarului nr. 308K/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea contestaţiei.3. Se constată lipsa celeilalte părţi.4. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent învederează Curţii că Uniunea Democrată Maghiară din România a transmis la dosar un memoriu în apărare, prin care solicită respingerea contestaţiei, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei contestaţiei. Aceasta arată că a formulat contestaţia pentru a se lămuri dacă Uniunea Democrată Maghiară din România este un partid cu drept de a participa la viaţa politică a ţării, de a propune candidaturi pentru alegerile parlamentare şi locale, deşi a fost înregistrată ca uniune culturală. Precizează că în România au fost constituite numeroase uniuni culturale ale minorităţilor naţionale, dar niciuna nu beneficiază de aceleaşi drepturi ca Uniunea Democrată Maghiară din România, neavând atâţia reprezentanţi în Parlamentul României sau în autorităţile locale. Mai mult decât atât, încă din anii ’90 s-au înfiinţat şi partide ale etnicilor maghiari. Menţionează, totodată, că Uniunea Democrată Maghiară din România primeşte subvenţii din bugetul statului atât ca uniune culturală, cât şi ca partid politic.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestaţiei, apreciind că aceasta nu este suficient precizată nici sub aspectul finalităţii judiciare urmărite de autoare, nici sub aspectul motivelor invocate. Apreciază că, în cazul în care s-ar considera că aceasta formulează veritabile critici referitoare la activitatea Uniunii Democrate Maghiare din România, niciunul dintre motivele invocate de aceasta nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, care ar deschide posibilitatea formulării unei contestaţii privind constituţionalitatea unui partid politic şi, prin asimilare legală, a unei organizaţii aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri. Evidenţiază dispoziţiile legale care reglementează şi detaliază participarea organizaţiilor minorităţilor naţionale în procesul electoral, conchizând că acestea pot participa la alegeri, în modalităţile prevăzute de lege, şi că beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi partidele politice, alianţele politice sau electorale. În opinia sa, aspectele invocate prin contestaţie nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate aduse activităţii desfăşurate de Uniunea Democrată Maghiară din România, ci sunt critici aduse actelor normative prin care s-au transpus în plan infraconstituţional prevederile art. 62 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, arată că, în ceea ce priveşte contestarea constituţionalităţii unui partid politic, legitimarea procesuală activă este stabilită expres prin art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fiind acordată preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului şi Guvernului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:8. La data de 8 aprilie 2014 a fost înregistrată la Curtea Constituţională contestaţia formulată de Emilia Lazăr referitoare la constituţionalitatea funcţionării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România.9. În motivarea contestaţiei, autoarea acesteia arată, în esenţă, că Uniunea Democrată Maghiară din România este înregistrată ca „uniune culturală“, or, potrivit legii, asociaţiile şi fundaţiile sunt considerate persoane juridice de drept privat şi ele nu au drepturile politice ale partidelor, astfel că nu pot fi subvenţionate de la bugetul de stat pentru activităţi politice în campanii electorale. Totuşi, Uniunea Democrată Maghiară din România se declară partid politic sau formaţiune politică, fiind implicată în viaţa politică a ţării prin diverse modalităţi. Astfel, participă la guvernare, este considerată partid parlamentar, având activitate legislativă, propune candidaţi pentru consiliile locale şi judeţene, precum şi pentru primari, are reprezentanţi în birourile electorale, beneficiază de timpi de antenă la radio şi la televiziune în mod gratuit, fiind finanţată atât ca uniune culturală, cât şi ca partid politic parlamentar, din bugetul de stat. Totodată, autoarea contestaţiei pune la îndoială constituţionalitatea participării Uniunii Democrate Maghiare din România la alegeri cu candidaţi proprii, în condiţiile în care există partide politice ale etnicilor maghiari înregistrate în Registrul partidelor politice.10. În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, contestaţia formulată a fost comunicată Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în vederea depunerii unui memoriu în apărare, însoţit de dovezile corespunzătoare.11. La data de 29 aprilie 2014, aceasta a transmis Curţii Constituţionale un memoriu, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, fiind formulată de o persoană care nu se încadrează în categoria celor cărora legea le recunoaşte calitatea de titular al dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu o astfel de cerere. În subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată. Sub acest aspect, a precizat că Uniunea Democrată Maghiară din România nu este o persoană juridică cu statut special, fiind înregistrată ca o organizaţie a unei minorităţi naţionale şi este supusă prevederilor art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care exceptează organizaţiile minorităţilor naţionale - printre altele - de la obligaţia de a se înregistra la tribunal ca partid politic. Arată că dreptul acestor organizaţii de a participa la alegeri rezultă din interpretarea art. 62 alin. (2) din Constituţie, precum şi din diverse prevederi de lege care recunosc expres organizaţiilor minorităţilor naţionale dreptul de a participa la viaţa politică a ţării fără a fi necesară constituirea ca partid politic. Precizează, totodată, că Uniunea Democrată Maghiară din România urmăreşte scopurile statutare în perfectă conformitate cu statutul acesteia de organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţii maghiare, în condiţiile stabilite prin prevederile Constituţiei, în mod licit şi în conformitate cu ordinea publică.CURTEA,examinând contestaţia formulată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul în apărare depus, susţinerile orale ale autoarei contestaţiei, concluziile procurorului, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Potrivit art. 146 lit. k) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. Un conţinut normativ similar îl are şi art. 39 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.13. În acest scop, Curtea verifică îndeplinirea condiţiilor de fond privind activitatea partidului politic, cuprinse în art. 40 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede că sunt neconstituţionale partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României. Totodată, în exercitarea acestui tip de control, Curtea se raportează la dispoziţiile art. 30 alin. (7) din Legea fundamentală, care interzic defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. De asemenea, are în vedere şi art. 3 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care stabileşte că pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, care militează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale. Acelaşi articol precizează că sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activităţi pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) sau (4) din Constituţie.14. În vederea soluţionării prezentei contestaţii, Curtea urmează să analizeze, mai întâi, admisibilitatea acesteia.15. Condiţiile pe care contestaţiile referitoare la constituţionalitatea unui partid politic trebuie să le îndeplinească vizează, pe de o parte, calitatea autorului sesizării şi, pe de altă parte, obiectul acesteia.16. Sub primul aspect, Curtea reţine că subiectele de drept care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuţii sunt expres şi limitativ enumerate în art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, legea conferindu-le acest drept doar preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi, şi Guvernului. În lumina acestor dispoziţii de lege, contestaţia apare ca inadmisibilă, fiind formulată de o persoană căreia legea nu îi recunoaşte posibilitatea de a învesti Curtea Constituţională cu soluţionarea unei contestaţii referitoare la constituţionalitatea unui partid politic.17. În plus, Curtea observă că există un impediment cu privire la examinarea pe fond a contestaţiei din perspectiva obiectului contestaţiei formulate. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 146 lit. k) din Constituţie, are competenţa de a hotărî asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. Or, astfel cum rezultă din evidenţele electronice ale Ministerului Justiţiei, Uniunea Democrată Maghiară din România nu figurează în Registrul partidelor politice ţinut de Tribunalul Bucureşti, ci în Registrul naţional al organizaţiilor nonguvernamentale constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (asociaţii şi fundaţii) sau, după caz, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.18. Curtea observă că, potrivit art. 9 alin. (6) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, legal constituite, prevăzute la art. 9 alin. (1)-(3), le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice în procesul electoral. Organizaţiile la care se referă art. 9 alin. (1)-(3) sunt cele care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator şi care au dreptul la un mandat de deputat, dacă au obţinut, pe întreaga ţară, un număr de voturi egal cu cel puţin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat, cele reprezentate în Parlament, precum şi cele de utilitate publică şi care prezintă Biroului Electoral Central o listă de membri cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al cetăţenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective. Totuşi, asimilarea făcută de lege sub aspectul participării la procesul electoral nu conduce la transformarea Uniunii Democrate Maghiare din România în partid politic, ea păstrându-şi regimul juridic de asociaţie. Or, potrivit art. 56 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, o asociaţie se poate dizolva, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, instanţa competentă să hotărască dizolvarea fiind judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.19. Prin urmare, de vreme ce Uniunea Democrată Maghiară din România nu se încadrează legal ca partid politic, în sensul Legii partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constituţională nu este competentă să verifice constituţionalitatea acesteia, contestaţia formulată fiind, şi din această perspectivă, inadmisibilă.20. De altfel, Curtea observă că, în esenţă, autoarea contestaţiei critică faptul că, potrivit cadrului legal în prezent în vigoare, Uniunea Democrată Maghiară din România are posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea într-o manieră similară partidelor politice. Această modalitatea de formulare poate conduce, însă, şi la ideea că intenţia autoarei contestaţiei a fost aceea de a supune controlului de constituţionalitate prevederile legale care instituie şi recunosc organizaţiilor minorităţilor naţionale dreptul de a funcţiona după reguli similare celor care guvernează activitatea partidelor politice. Or, Curtea Constituţională nu poate proceda la verificarea constituţionalităţii unor prevederi din legi sau ordonanţe decât în condiţiile sesizării sale potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, situaţie inaplicabilă cazului de faţă.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. k) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.f) şi al art. 39-41 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de Emilia Lazăr referitoare la constituţionalitatea funcţionării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu