DECIZIE Nr. 27
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322, art. 325 si art. 326 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 138 din 2 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art.
326 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel
Alba Iulia - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 379/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art.
326 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Mihaela Almăşan în cadrul soluţionării unei cereri de
revizuire a unei decizii comerciale a Curţii de Apel Alba Iulia.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece, prin procedura pe care o
reglementează, nu asigură executarea într-un termen rezonabil a
hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
comercială şi-a exprimat opinia în
sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul
de procedură civilă, având următorul cuprins:
- Art. 322: „Revizuirea unei hotărâri
rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci
când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde
dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri
care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a
dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în
fiinţă;
4. dacă un judecător, martor sau expert,
care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a
dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma
judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat
disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă în acea cauză; In cazul în care, în ambele
situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o
hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai
întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei
infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel
învinuit de săvârşirea infracţiunii.
5. dacă, după darea hotărârii, s-au
descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau
care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de
voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a
modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
6. dacă statul ori alte persoane juridice de
drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii
sau cei puşi sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost
apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei
însărcinaţi să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive
potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite,
în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având
aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul
când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. In cazul
când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie,
cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8. dacă partea a fost împiedicată să
se înfăţişeze la judecată şi să
înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai
presus de voinţa sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor
fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar
consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să
se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea
hotărârii pronunţate;";
- Art. 325: „Instanţa poate suspenda executarea
hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării
unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică
în mod corespunzător.";
- Art. 326: „Cererea de revizuire se judecă
potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în
judecată.
Intâmpinarea este obligatorie şi se depune la
dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea
revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind
statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa
legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind
instanţele judecătoreşti, precum şi dispoziţiile art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 326 din Codul de
procedură civilă, prin Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9
octombrie 2009, reţinând că raţiunea reglementării
instituţiei revizuirii se întemeiază tocmai pe recunoaşterea de
către legiuitor a situaţiei că şi o hotărâre
judecătorească poate fi greşită, nu neapărat din
motive imputabile instanţei de judecată, ipoteză în care trebuie
să se dea posibilitatea reformării acesteia. Competenţa
instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărârea
atacată este dată tocmai de scopul urmărit de legiuitor, şi
anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, aceasta nu
declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază
procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii,
instanţa în cauză trebuie să lămurească şi
aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a
admiterii revizuirii.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai statuat că
judecarea revizuirii se desfăşoară numai în cadrul procesual
conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire
va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază
pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de
revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi
neechivoce, astfel încât instanţa de judecată are posibilitatea, în
mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legală
în cauză, satisfăcând exigenţele mai sus arătate, permite
părţilor să îşi regleze comportamentul procesual în
funcţie de aceasta.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
In consecinţă, Curtea constată că
dispoziţiile din Codul de procedură civilă care reglementează
calea extraordinară de atac a revizuirii nu pot contraveni, prin ele
însele, prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei
într-un termen rezonabil.
Cât priveşte celelalte dispoziţii
constituţionale invocate de către autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au
legătură cu cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela
Almăşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia
- Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean