DECIZIE   Nr. 263 din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 343 1 alin. 1 si ale art. 343 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 295 din 6 mai 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Carmen-Cătălina Gliga          - procuror

Mihaela Senia Costinescu     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3431 alin. 1 şi ale art. 3433 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dafora" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 15 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2/2009, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3431 alin. 1 şi art. 3433 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dafora" - S.A. din Mediaş.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât consacră competenţa exclusivă a tribunalului arbitrai în soluţionarea litigiilor de natură contractuală. Sub rezerva validării sale, „convenţia arbitrală are un efect negativ cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, pe care o exclude cu desăvârşire".

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3431 alin. 1 şi ale art. 3433 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:

-Art. 3431 alin. 1: „Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.";

- Art. 3433: „Incheierea convenţiei arbitrate exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.

Tribunalul arbitrai îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona un litigiu şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrate, conform art. 364."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 24.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate, In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 74 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 3433 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu exclud de la competenţa instanţelor judecătoreşti litigiile care fac obiectul unei convenţii arbitrale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale încheiate între părţi, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi prin urmare părţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, care însă, potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă, poate fi desfiinţată printr-o acţiune în anulare soluţionată de către instanţele judecătoreşti competente. Ca atare, dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi nici celor cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 340-368 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat într-o cauză în care criticile de neconstituţionalitate vizau, între altele, şi încălcarea art. 21 din Constituţie, Astfel, prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că „incidenţa   dispoziţiilor   legale   criticate   este   subsecventă acordului de voinţă intervenit între părţile care au încheiat convenţia arbitrală şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de către un tribunal arbitrai. Imprejurarea că autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la judecarea   litigiului  de  o  asemenea   instituţie,   precum  şi consecinţele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementării în cauză".

Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în argumentarea constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3431 alin. 1 şi ale art. 3433 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dafora" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu