Decizia Nr.26 din 03.06.2019

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 545/1/2019 este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27⁵ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulament. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care s-a comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depus de către intimată un punct de vedere formulat în scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii. La dosar au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii. Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 1. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 11 ianuarie 2019, în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: 1. dacă semnarea hotărârii de către aceiaşi judecători care au pronunţat-o intră în noţiunea de «alcătuirea instanţei», a cărei nerespectare constituie motiv de contestaţie în anulare, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă; 2. dacă în ipoteza de nerespectare a dispoziţiilor referitoare la alcătuirea instanţei, prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, intră şi situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi doi membri, hotărârea este semnată de preşedintele instanţei, astfel încât majoritar hotărârea apare ca fiind semnată de o altă persoană, care nu a făcut parte din complet. II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată 2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, societatea reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. xxxx/27.04.2018 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în contencios administrativ formulate împotriva acesteia. 3. Prin Sentinţa nr. 1.160 din 6 iunie 2018 a Tribunalului Prahova a fost admisă cererea reclamantei, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere, până la soluţionarea contestaţiei pe fond. 4. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, solicitând casarea sa şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. 5. Prin Decizia nr. 2.650 din 9 august 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, recursul a fost admis, sentinţa atacată a fost casată în tot şi, în rejudecare, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 6. La data de 24 septembrie 2018, reclamanta a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei instanţei de recurs, în baza art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, susţinând că hotărârea pe care o contestă a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei. 7. Dezvoltând motivul invocat, contestatoarea a arătat că din analiza hotărârii atacate rezultă că aceasta este semnată de un judecător care nu a participat la judecarea cauzei, în speţă, de preşedintele instanţei, în locul a doi dintre judecători. 8. Contestatoarea a apreciat că dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportate la Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei, definitivă la 7 iunie 2017, au întâietate faţă de prevederile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă. 9. Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, arătând că aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei presupune, cu titlu de exemplu, ca unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea fondului cauzei să fi participat şi la soluţionarea căii de atac a recursului sau completul de judecată să nu fi fost compus din numărul de judecători prevăzut de lege pentru etapa procesuală în care se află cauza. 10. Semnarea hotărârii de către preşedintele instanţei, în condiţiile în care doi dintre judecătorii care au participat la soluţionarea procesului se aflau în concediu de odihnă, este o situaţie perfect justificată şi legală, neputând fi vorba de o încălcare a normelor de alcătuire a instanţei, cât timp instanţa de recurs a fost alcătuită cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.