DECIZIE   Nr. 256 din 24 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 746 din 11 octombrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, exceptie ridicata de Alexandru Iosif Ghitea in Dosarul nr. 1.918/CA/2002 al Curtii de Apel Oradea intr-un litigiu avand ca obiect contestatia la desfacerea contractului individual de munca.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata. Arata ca dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii constituie pentru angajator o clauza facultativa pentru desfacerea contractului individual de munca. Prezumtia de nevinovatie actioneaza in dreptul penal, nu si in dreptul muncii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.918/CA/2002, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, exceptie ridicata de Alexandru Iosif Ghitea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii incalca prezumtia de nevinovatie, consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, intrucat permit desfacerea contractului de munca din initiativa celui care angajeaza pe simplul motiv ca angajatul este arestat mai mult de 60 de zile, fara ca vinovatia sa sa fi fost stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si fara sa existe vreo incompatibilitate intre fapta ce i se imputa si functia detinuta. Considera ca, atata vreme cat "sesizarea organelor de cercetare penala s-a facut de catre unitatea angajatoare pentru savarsirea unor infractiuni in legatura cu serviciul", masura desfacerii contractului individual de munca este abuziva, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 109 din Ordonanta Guvernului nr. 16/1998 si ale art. 79 din Legea nr. 188/1999, unitatea trebuia sa dispuna suspendarea contractului de munca, iar nu desfacerea acestuia.
    Curtea de Apel Oradea apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, intrucat dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii "acorda efecte juridice sanctionatoare de prezumtie de vinovatie in cazul unei arestari prelungite si, astfel, aceasta masura de desfacere a contractului de munca contravine dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie care instituie prezumtia de nevinovatie".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitia legala criticata nu este contrara prevederilor constitutionale invocate. In acest sens, arata ca art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii prevede o clauza de desfacere a contractului de munca, facultativa pentru angajator, masura care "este independenta de stabilirea vinovatiei penale sau contraventionale a angajatului si este determinata exclusiv de lipsa sa de la locul de munca datorata starii de detinere". Intrucat in speta nu se pune in discutie stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei celui incadrat in munca, nu se poate considera ca se incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, aratand ca prin acestea "s-a urmarit asigurarea unei duble garantii: pe de o parte, a angajatului, al carui contract de munca nu poate fi desfacut, prin vointa angajatorului, decat daca a lipsit de la locul de munca, fiind arestat mai mult de 60 de zile, iar pe de alta parte, a angajatorului, care nu este obligat sa tina un loc de munca neocupat si, deci, sa se lipseasca de munca angajatului sau o perioada nedeterminata, cu prejudicii serioase pentru activitatea sa". Retine, de asemenea, ca, "intrucat desfacerea contractului de munca in baza art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii nu are legatura cu vinovatia sau nevinovatia angajatului in savarsirea faptei pentru care este arestat, apare ca lipsita de suport afirmatia facuta atat de contestator, cat si de instanta ca acest text contravine dispozitiei din art. 23 alin. (8) din Constitutie, privitoare la prezumtia de nevinovatie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, potrivit carora "Contractul de munca poate fi desfacut, din initiativa unitatii, in cazul cand: [...]
    j) cel in cauza este arestat mai mult de 60 de zile."
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, conform caruia, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    Prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie au aplicabilitate in cadrul raporturilor de drept penal si procesual penal. Prin ele s-a statuat ca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana careia i se imputa savarsirea unei fapte penale este considerata nevinovata. Aceasta nu poate avea nici o influenta asupra constatarii vinovatiei sale in cazul savarsirii abaterilor ce au alt caracter. Prin urmare, nu influenteaza nici derularea, nici incetarea raporturilor de munca.
    Dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii nu au ca ipoteza vinovatia angajatului pentru savarsirea unei infractiuni. Aceste dispozitii permit angajatorului sa dispuna, din proprie initiativa, desfacerea contractului de munca al celui care este arestat mai mult de 60 de zile. Arestarea pe o perioada mai mare de 60 de zile constituie o conditie suficienta pentru a se putea lua masura desfacerii contractului de munca, dar este, in acelasi timp, si necesara pentru legalitatea masurii dispuse.
    Indiferent de existenta sau inexistenta vinovatiei angajatului, dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii au menirea de a proteja interesele legitime ale angajatorului, acesta nefiind obligat sa pastreze neocupat un post pe o perioada indelungata si incerta.
    In cazul in care nu va interveni o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare, ci se va stabili ca arestarea persoanei a fost nelegala ori nejustificata, pentru eventualele erori judiciare nu va fi angajata raspunderea angajatorului, ci a statului, in temeiul art. 48 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca "Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale", si in conditiile prevazute de art. 504 si urmatoarele din Codul de procedura penala.
    Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 109 din Ordonanta Guvernului nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 30 ianuarie 1998, "In cazul savarsirii unor fapte deosebit de grave, care pot intruni elementele constitutive ale unei infractiuni, pentru care autoritatea vamala a formulat sesizare penala impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale, incompatibile cu functia detinuta, directorul general al Directiei Generale a Vamilor dispune prin decizie suspendarea din functie". Reglementari identice, aplicabile tuturor categoriilor de salariati, contine si art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitati. Aceste reglementari insa au in vedere cazurile in care insusi angajatorul face sesizarea si cere declansarea urmaririi penale impotriva salariatului care a savarsit o infractiune ce este incompatibila cu functia detinuta. Art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii are in vedere, in schimb, arestarea pe timp de peste 60 de zile, indiferent cine a sesizat organul de urmarire penala sau instanta judecatoreasca si indiferent de natura faptei.
    Sustinerea autorului exceptiei ca, in cazul sau, angajatorul a sesizat organul de urmarire penala nu ridica probleme de constitutionalitate, ci probleme de fapt a caror stabilire intra in competenta exclusiva a instantei judecatoresti, ca, de altfel, si a legii aplicabile in cauza [dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii ori cele ale art. 109 din Ordonanta Guvernului nr. 16/1998].

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, exceptie ridicata de Alexandru Iosif Ghitea in Dosarul nr. 1.918/CA/2002 al Curtii de Apel Oradea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 septembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu