DECIZIE   Nr. 25 din  5 mai 1993

cu privire la constitutionalitatea art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 89 din 11 mai 1993

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 27 aprilie 1993, de catre 50 de deputati, respectiv de domnii Alexandru Konya Hamar, Stefan Sinko, Matei Barna Elek, Eugen Matis, Ervin Zoltan Szekely, Ladislau Borbely, Gheorghe Tokay, Arpad-Francisc Marton, Csaba Albert Takacs, Imre Andras, Zoltan Szilagyi, Nicolae Alexandru, Victor Babiuc, Attila Varga, Lazar Madaras, Teodor Vintilescu, Laurentiu Priceputu, Viorel Lixandroiu, Emilian Bratu, George Stanescu, Ion Berciu, Vasile Gheorghe Victor Pop, Ion Hui, Gheorghe Comanescu, Costel Paunescu, Gavril Dejeu, Ioan Victor Pica, Viorel Pavel, Vasile Popovici, Horia Mircea Rusu, doamna Teodora Bertzi si domnii Doru-Mihai Dobrescu, Ion Hristu, Francisc Baranyi, Sergiu Cunescu, Otto-Ernest Weber, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, Laszlo Zsigmond, Ferenc Asztalos, Ioan Nemeth, Benedek Nagy, Istvan Antal, Mihnea-Tudor Ionita, Karoly Kerekes, Iosif Alfred Mazalik, Vasile Mandroviceanu, Alexandru Athanasiu, Ludovic Rakoczi, Zsolt Szilagyi, asupra neconstitutionalitatii art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993, adoptata de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna din 21 aprilie 1993.
    In sesizare, grupul de deputati sustine ca prevederile art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 sunt neconstitutionale intrucat, conform lor, in cazul neachitarii in termen a impozitelor, taxelor si altor varsaminte obligatorii datorate, potrivit legii, bugetului de stat si bugetelor locale, organele fiscale ale Ministerului Finantelor pot sa dispuna retragerea sumelor respective din conturile agentilor economici, prin dispozitii de incasare, care constituie titluri executorii, ceea ce este contrar art. 41 alin. (1) si (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutia Romaniei si incalca principiul separatiei puterilor in stat.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze sesizarea, care s-a facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctul lor de vedere in legatura cu sesizarea primita.
    In punctul de vedere al Camerei Deputatilor se arata, in esenta, ca garantarea si ocrotirea, in mod egal, a proprietatii private, indiferent de titular, potrivit art. 41 din Constitutie, ca si consacrarea caracterului sau inviolabil, prin art. 135 alin. ultim, trebuie interpretate in contextul prevederilor constitutionale referitoare la consacrarea si ocrotirea proprietatii publice - art. 135 alin. (1) si (2) -, la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara - art. 134 alin. (2) lit. b) - si la obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice - art. 53 alin. (1). Daca se au in vedere si prevederile art. 136 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege, rezulta ca, prin lege, se pot stabili instrumente juridice, inclusiv de ordin financiar, pentru protejarea intereselor nationale, cum sunt cele ale art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993, care, de aceea, nu au semnificatia instituirii unei situatii privilegiate a proprietatii publice fata de cea privata. O asemenea masura nu contravine principiului separatiei puterilor in stat, din moment ce art. 372 din Codul de procedura civila permite ca executarea silita sa se poata face si pe temeiul altui titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, iar legislatia in vigoare - Decretul nr. 221/1960 - permite ca un asemenea titlu sa fie actul prin care s-a stabilit impozitul, taxa sau amenda datorate bugetului de stat. De altfel, potrivit legii, orice parte ce se considera vatamata in drepturile sale prin acte de executare silita se poate adresa instantei de judecata printr-o contestatie la executare.
    In punctul de vedere al Guvernului se precizeaza ca in legislatia in vigoare nu exista un sistem de control judecatoresc asupra stabilirii, urmaririi si incasarii veniturilor bugetului de stat, titlurile de creanta fiscala constituindu-se pe cale financiar-administrativa. De aceea, un titlu de creanta fiscala devenit executoriu poate fi pus in aplicare fara acceptul platitorului. In consecinta, prevederea art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nu constituie o incalcare a garantarii proprietatii private, prevazute de art. 41 alin. (1) din Constitutie, intrucat, potrivit alin. (6) al acestui articol, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor care, conform legii, revin proprietarului, in cadrul acestora fiind si cele fiscale. De altfel, neplata impozitului este si o incalcare a obligatiei prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, referitoare la indatorirea cetatenilor de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice. De aceea, instituirea prin lege a unui sistem de urmarire silita a obligatiilor fiscale pentru sumele la care a expirat scadenta si dupa ce debitorul a fost instiintat asupra obligatiei de plata neachitata este legitima, astfel asigurandu-se ca debitorii neplatnici sa nu poata sustrage aceste sume, o perioada de timp, de la indeplinirea obligatiei fiscale spre a le folosi in acest scop, dereglind in acest fel ritmicitatea constituirii veniturilor bugetare. Aceasta nu impiedica pe agentii economici lezati printr-un abuz al autoritatii fiscale sa se adreseze instantei judecatoresti, pe calea contestatiei la executare.
    In ce priveste ocrotirea dreptului de proprietate, art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 se refera la realizarea unor drepturi de creanta, nu la regimul proprietatii, iar oportunitatea masurii rezulta din faptul ca in anul 1992 au ramas neincasate peste 65 miliarde lei.
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

         CURTEA CONSTITUTIONALA
examinind sesizarea grupului de deputati, punctele de vedere ale Camerei Deputatilor si Guvernului, precum si concordanta dintre textul legal ce face obiectul sesizarii si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:

    Potrivit art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993, in cazul neachitarii la termen a impozitelor, taxelor si altor varsaminte obligatorii datorate bugetului de stat si bugetelor locale, organele fiscale ale Ministerului Finantelor pot dispune retragerea sumelor respective din conturile agentilor economici, prin introducerea de dispozitii de incasare, care constituie titluri executorii, pe care organele bancare sunt obligate a le onora, fara acceptul debitorilor, in conditiile legii. In cazul lipsei disponibilitatilor banesti in conturile bancare, lichidarea creantelor statului se face prin aplicarea gradelor de urmarire silita prevazute de lege asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.
    In sesizare se contesta constitutionalitatea acestor prevederi pe motiv ca ar fi contrare garantarii dreptului de proprietate potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie.
    Garantarea dreptului de proprietate implica, insa, potrivit alin. (6) al art. 41 din Constitutie, si respectarea de catre proprietar a obligatiilor ce ii revin in aceasta calitate. In cadrul obligatiilor respective sunt si sarcinile fiscale, intrucat ele se stabilesc in raport cu valoarea proprietatii.
    De aceea, in ipoteza in care debitorul obligatiei fiscale nu a executat-o la scadenta, instituirea unui instrument de executare silita este legitima si nu constituie o violare a dreptului de proprietate privata. Dimpotriva, executarea silita, in aceste conditii, sanctioneaza incalcarea obligatiei constitutionale ce revine debitorului cu privire la sarcinile ce afecteaza propriul sau drept de proprietate - in speta, plata impozitului si taxelor fiscale - si pe care titularul acestui drept nu si le-a respectat. Executarea facandu-se in conditiile legii, se desfasoara potrivit ordinii legale de preferinta.
    Pe de alta parte, inviolabilitatea dreptului de proprietate, potrivit art. 135 alin. (6), nu poate avea caracter absolut, insusi textul constitutional prevazand ca limitele sale sunt cele stabilite prin lege, iar art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 se incadreaza in aceste limite, intrucat asigura executarea silita a unei obligatii constitutionale.
    De altfel, indatorirea proprietarului de a-si indeplini sarcinile fiscale este in concordanta cu obligatia constitutionala a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice, consacrata de prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie.
    In sesizare se mai sustine ca prevederile art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 contravin principiului prevazut de art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia proprietatea privata este ocrotita in mod egal, indiferent de titular.
    Sub acest aspect este de observat ca prevederile art. 39 nu disting intre formele de proprietate - publica sau privata - si nici intre titularii sau detinatorii ei. Agentul economic va fi supus aceluiasi sistem de urmarire silita a creantelor fiscale, indiferent daca patrimoniul sau cuprinde bunuri din proprietatea publica, pe care le are in administrare, inchiriate sau concesionate, sau bunuri in proprietate privata. In ce priveste creantele fiscului, cat timp debitorul nu si-a adus la indeplinire obligatia la scadenta, executarea lui silita printr-un titlu executoriu constituit in considerarea obligatiei statului de a proteja interesele nationale in activitatea financiara, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este justificata prin necesitatea asigurarii certitudinii in constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale si combaterii evaziunii fiscale. Or, este in afara de orice indoiala ca incasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. In stadiul actual al legislatiei, obtinerea de titluri executorii pe cale judecatoreasca ar duce la intarzieri foarte mari in incasarea impozitelor si taxelor, care ar paraliza intreaga viata social-economica si culturala a tarii.
    Sub alt aspect, in sesizare se arata ca prevederile art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 ar constitui o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat, intrucat permit executarea silita a creantelor fiscale fara constituirea titlului executoriu printr-o hotarare judecatoreasca.
    Este de mentionat, insa, ca insusi Codul de procedura civila, la art. 372, prevede posibilitatea executarii silite pe baza de hotarare judecatoreasca sau alt titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotararile judecatoresti investite cu formula executorie constituie titluri executorii, ci si alte titluri, in cazul in care legea le confera aceasta calitate. Astfel sunt, de exemplu, titlurile notariale, iar legiuitorul poate, cu respectarea prevederilor constitutionale si din motive de oportunitate, sa instituie asemenea instrumente legale de executare. Ele nu au semnificatia incalcarii regimului de separatie intre puterea legiuitoare si cea judecatoreasca, cat timp debitorul are posibilitatea ca, pe calea contestatiei la executare, sa supuna litigiul ce ar rezulta din opunerea sa la executare instantei judecatoresti.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Dispozitiile cuprinse in art. 39 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 sunt constitutionale.
    2. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 5 mai 1993 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. dr. VASILE GIONEA

                        Magistrat asistent,
                        Constantin Burada