DECIZIE Nr. 24 din 10 februarie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin.
4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 18 aprilie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, ridicata de Parchetul de pe
langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in Dosarul nr. 2.590/1999 al
Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La apelul nominal raspunde consilier juridic Elena Iordanescu, reprezentant
al Societatii Comerciale "I.O.R." - S.A. din Bucuresti. Lipseste
Petruta Oancea, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere Decizia Curtii
Constitutionale nr. 165 din 21 octombrie 1999, solicita respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, republicata.
Reprezentantul Societatii Comerciale "I.O.R." - S.A. din
Bucuresti solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 220 alin. 4 din Codul penal.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.504/1999, Judecatoria
Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal.
Exceptia, a fost ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3
Bucuresti intr-o cauza penala privind pe Petruta Oancea, invinuita de
savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, in dauna Societatii Comerciale
"I.O.R." - S.A. din Bucuresti.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 220 alin. 4 din
Codul penal sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 41 alin. (2)
din Constitutie, in sensul ca instituie un regim juridic diferit pentru
ocrotirea proprietatii private a statului, prin actiunea penala pusa in miscare
din oficiu, iar nu la plangerea prealabila a persoanei vatamate, ca in cazul in
care titularul proprietatii private este o persoana fizica sau juridica.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece art. 220 alin. 4 din Codul penal
"nu este in concordanta cu art. 41 alin. (2) din Constitutie care asigura
o egala ocrotire a proprietatii private, indiferent de titular".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
In punctul sau de vedere Guvernul considera ca exceptia ridicata este
intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plangerii prealabile a persoanei
vatamate si punerea in miscare din oficiu a actiunii penale in cazul in care
imobilul este in intregime sau in parte al statului, "asigurand o aparare
juridica mai energica a proprietatii private a statului", duce la "o
diferentiere neconstitutionala intre protectia proprietatii private a statului
si protectia proprietatii private a altor subiecte de drept [...], incalcand
astfel art. 41 alin. (2) din Constitutie, care asigura o egala ocrotire a
proprietatii private prin lege, indiferent daca aceasta apartine statului sau
altei persoane juridice sau fizice [...]".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
220 alin. 4 din Codul penal, care au urmatoarea redactare: "Daca imobilul
este in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in
intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura
raspunderea penala."
In motivarea exceptiei se considera ca alin. 4 al art. 220 din Codul penal
contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (2),
referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de
titular, apreciindu-se ca, desi prin acest text este ocrotita posesia, in
realitate aceasta este vizata ca atribut al dreptului de proprietate. Se
sustine, de asemenea, ca prin dispozitiile sale textul de lege criticat
instituie o discriminare interzisa de Constitutie intre protectia proprietatii
private a statului, caz in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu,
si ocrotirea proprietatii private a altor titulari ai dreptului de proprietate,
caz in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate.
Curtea Constitutionala retine ca art. 220 alin. 4 din Codul penal a mai
fost supus controlului de constitutionalitate, constatandu-se, prin Decizia nr.
165 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, ca dispozitia "cu exceptia cazului cand
acesta este in intregime sau in parte al statului" din articolul mentionat
este neconstitutionala in raport cu prevederile constitutionale ale art. 41
alin. (2) teza intai, potrivit carora "Proprietatea privata este ocrotita
in mod egal de lege, indiferent de titular." In motivarea deciziei
mentionate s-a aratat, in esenta, ca:
a) Dispozitiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire
penala diferita, daca imobilul este "in intregime sau in parte al
statului". Textul de lege mentionat prevede ca actiunea penala urmeaza sa
fie pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate in afara de
cazul in care "acesta este in intregime sau in parte al statului",
situatie in care urmeaza sa fie pusa in miscare din oficiu.
b) Valoarea sociala explicit aparata prin dispozitiile alin. 4 al art. 220
din Codul penal este posesia pasnica si netulburata a unui imobil. In
consecinta, pentru existenta infractiunii nu este relevanta natura dreptului de
proprietate asupra imobilului a carui posesie este tulburata, ci numai
calitatea de "persoana privata" a posesorului imobilului.
c) Prin dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeaza un regim
juridic favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietatea
privata a statului, in comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate
in proprietate privata particulara, ceea ce atrage, indirect, favorizarea unuia
dintre titularii dreptului de proprietate privata. Asa fiind, aceste
reglementari, care diferentiaza apararea, prin mijloace de drept penal, a unei
valori sociale (posesia pasnica si netulburata a unui imobil) in functie de
titularul dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv,
alta persoana juridica ori persoana fizica) incalca, atunci cand nu este vorba
despre bunuri aflate in proprietate publica, principiul consacrat in art. 41
alin. (2) din Constitutie, referitor la ocrotirea, in mod egal, prin lege, a
proprietatii private, indiferent de titular.
d) Textul de lege criticat este asemanator, atat ca formulare, cat si prin
consecintele sale, cu textele art. 213 alin. 2 si art. 214 alin. 3 din Codul
penal, in privinta carora Curtea Constitutionala a constatat, prin Decizia nr.
177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 77 din 24 februarie 1999, si, respectiv, prin Decizia nr. 5 din 4
februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95
din 5 martie 1999, ca dispozitiile "cu exceptia cazului cand acesta este
in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, "cu exceptia
cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului"
sunt neconstitutionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia
referitoare la dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal a fost identica
celor adoptate prin deciziile mentionate.
Fata de cele aratate, intrucat Curtea a constatat, prin decizii anterioare,
neconstitutionalitatea dispozitiei legale criticate, aceasta nu mai poate face
din nou obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, operand o cauza de
inadmisibilitate, in temeiul art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992,
republicata. Curtea retine insa ca, in speta, aceasta cauza de inadmisibilitate
s-a ivit dupa data de 12 mai 1999, cand s-a pronuntat de catre instanta de
judecata incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale si, prin urmare, la
acea data exceptia de neconstitutionalitate era admisibila, devenind
inadmisibila ulterior.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4
din Codul penal, ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3
Bucuresti in Dosarul nr. 2.590/1999, constatand ca exceptia a devenit
inadmisibila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 februarie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman