DECIZIE Nr. 24
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae
Vasilică şi Maria Vasilică în Dosarul nr. 7.073/299/2007 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.073/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2441 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Vasilică şi Maria Vasilică
într-o cauză civilă având ca obiect evacuare şi pretenţii civile.
Aşa cum reiese din încheierea de sesizare, în
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că
textul de lege criticat are caracter discriminatoriu, încălcând prevederile
art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, pe motiv că prevede posibilitatea de
a declara recurs numai împotriva încheierilor prin care se dispune suspendarea
şi a celor prin care se respinge cererea de repunere pe rol a procesului, iar
nu şi în celelalte situaţii. Autorii fac referire la cererea de suspendare a
judecării procesului până la soluţionarea dosarului referitor la constatarea
nulităţii certificatelor de moştenitori ale reclamanţilor, cerere care a fost
respinsă de instanţă, „fără posibilitatea exercitării vreunei căi de
atac".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu instituie un tratament discriminatoriu
pentru părţile aflate în proces „în ceea ce priveşte posibilitatea de a ataca
cu recurs încheierea prin care instanţa a respins cererea de suspendare a
judecării cauzei".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. In acest sens, arată
că textul de lege criticat nu instituie părţilor din proces un tratament
discriminatoriu, acestea având posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea
prin care instanţa a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, până la
soluţionarea dosarului.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că
prevederile de lege criticate nu conţin nicio dispoziţie discriminatorie,
regimul juridic diferit fiind determinat, pe de o parte, de deosebirea de
situaţii, care impune soluţii legislative diferite, şi, pe de altă parte, de
necesitatea de a se asigura celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe
rolul instanţelor judecătoreşti. Subliniază că, în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a reţinut, în strânsă corelare cu jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii şi al nediscriminării nu are
semnificaţia introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative, fiind
posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care
aceasta se justifică în mod obiectiv şi raţional, făcându-se trimitere la
Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, şi la Decizia nr. 395 din 5 octombrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.199 din 15
decembrie 2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul
conţinut:
„Asupra suspendării judecării procesului, instanţa
se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat,
cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care
s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorii invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii art. 2441 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 324
din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 938 din 20 decembrie 2002, şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie
2007. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textul de lege criticat „nu conţine nicio dispoziţie
discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai
încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu
recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare
poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de
situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de
asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor."
Potrivit prevederilor art.
282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de
drept comun în materie, încheierea de respingere a cererii de suspendare poate
fi atacată cu apel odată cu fondul.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae
Vasilică şi Maria Vasilică în Dosarul nr. 7.073/299/2007 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman