Decizia Nr.236 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Daniel Iorga în Dosarul nr. 11.590/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.590/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia a fost ridicată de Daniel Iorga cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1824007 din 15 decembrie 2008, emis de Brigada de Poliţie Rutieră.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, o persoană poate fi sancţionată contravenţional de către agentul procedural înainte ca instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra vinovăţiei sale, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale care dispun că, „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că acest mod de sancţionare este prevăzut de Constituţie şi că instanţa de judecată poate verifica îndeplinirea condiţiilor legale de către organele de poliţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile acestui act normativ sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, potrivit cărora, „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în raport cu critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, reţinea că folosirea în actul normativ criticat a noţiunii de contravenient nu implică declararea a priori a vinovăţiei şi a responsabilităţii persoanei împotriva căreia organele administrative abilitate formulează procesul-verbal de contravenţie. Astfel, „persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege“. În acelaşi sens, s-a arătat şi că „procesul-verbal de constatare a contravenţiei stabileşte definitiv vinovăţia persoanei în cauză numai în condiţiile în care aceasta nu înţelege să se folosească de căile de atac prevăzute de lege, dar în această ipoteză nu se poate reţine că s-a înlăturat prezumţia de nevinovăţie, ci faptul că, nefolosind căile de atac, contravenientul însuşi şi-a recunoscut vinovăţia“. De asemenea, vinovăţia contravenientului se stabileşte definitiv în cazul în care acesta atacă în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar instanţa respinge plângerea formulată de acesta. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Daniel Iorga în Dosarul nr. 11.590/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea