Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valentin Cojocaru şi Carmen Loredana Cojocaru în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.209D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comnord - S.A. din Bucureşti, avocat Ioana Bogoie din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi pentru partea Societatea Băneasa Rezidenţial - S.R.L. din Bucureşti, avocat Andreea-Georgiana Ursea din Baroul Bucureşti, cu delegaţie de substituire a doamnei avocat Gabriela-Elena Petcu depusă la dosar, lipsind autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente. Doamna avocat Ioana Bogoie solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014 şi Decizia nr. 710 din 27 octombrie 2015, faţă de care nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Arată că reclamanţii din litigiul de fond puteau depune la dosar un deviz estimativ efectuat de o societate de specialitate pentru a evalua valoarea obiectului cererii. Depune concluzii scrise în acest sens şi solicită cheltuieli de judecată, anexând factura şi chitanţa în original.4. Doamna avocat Andreea-Georgiana Ursea solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, faţă de care nu au apărut elemente noi care să justifice schimbarea acesteia. Depune note scrise.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valentin Cojocaru şi Carmen Loredana Cojocaru întro cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece, dacă, iniţial, textul de lege prevede că reclamantul va indica obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea sa, în continuare textul legal stabileşte obligaţia reclamantului de a indica modul de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori şi înscrisurile corespunzătoare. Caracterul contradictoriu al prevederilor legale criticate rezultă din soluţiile contradictorii din ipoteza reglementată de Codul de procedură civilă. Astfel, în prima parte textul legal criticat conferă reclamantului posibilitatea de a determina/indica valoarea obiectului acţiunii după propria apreciere, însă această posibilitate este anulată de instituirea, prin acelaşi text, a obligaţiei de a indica modul de calcul prin care a ajuns la determinarea valorii şi înscrisurile corespunzătoare. În continuare arată că nu în toate litigiile este posibilă determinarea valorii obiectului acţiunii încă din faza de regularizare a cererii de chemare în judecată, problema determinării valorii obiectului, în unele cauze, fiind complexă, în acest sens fiind necesar demersul unor specialişti sau experţi. În asemenea cauze, valoarea obiectului cererii poate fi determinată în cursul procesului, prin probele administrate în cauză. Apreciază că acesta este motivul pentru care dispoziţiile art. 112 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementau obligaţia reclamantului de a indica valoarea obiectului cererii după preţuirea sa, obligaţie care nu subzista atunci când îndeplinirea ei nu era posibilă.8. Dispoziţiile legale criticate instituie exigenţe care, uneori, sunt imposibil de îndeplinit. Inutilitatea edictării exigenţei indicării modului de calcul al valorii obiectului cererii rezidă în faptul că, în realitate, determinarea ulterioară a valorii obiectului acţiunii, adică în cursul procesului, pe baza probelor administrate în cauză, nu aduce atingere dreptului la apărare al pârâtului. Se apreciază că soluţia anterioară prevăzută de art. 113 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 era cea corectă, permiţând determinarea valorii obiectului cererii pe baza probelor administrate în cauză.9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prin instituirea obligaţiei de a indica modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea valorii obiectului cererii şi înscrisurile corespunzătoare nu este îngrădit dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Menţionează în acest sens Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, obiect al acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 194 lit. c) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...] c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. [...]". 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 501 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragrafele 16-18, 20, a reţinut că instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage în mod necondiţionat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesităţii comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu menţiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiţie al titularului cererii.18. Curtea a mai reţinut că, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Potrivit art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit.19. De asemenea, Curtea a constatat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.20. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde atât obiectul cererii, cât şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Obiectul cererii şi valoarea lui prezintă importanţă, deoarece fixează limitele cadrului procesual în care se va desfăşura judecata, determină competenţa şi un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.22. În ceea ce priveşte solicitarea avocatului părţii - Societatea Comnord - S.A. din Bucureşti de a i se acorda cheltuieli de judecată, Curtea constată, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, că aceasta nu poate fi primită, deoarece regulile de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Cojocaru şi Carmen Loredana Cojocaru în Dosarul nr. 30.139/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 194 lit. c) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin