Decizia Nr.225 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ovidiu Lînă în Dosarul nr. 854/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate constituie măsuri necesare pentru îndeplinirea cu obiectivitate a sarcinilor de serviciu.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 854/45/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ovidiu Lînă într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei sesizări formulate în baza Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile de lege criticate atrage consecinţe deosebit de grave pentru mandatul de primar şi este neconstituţională, deoarece încalcă principiul proporţionalităţii şi prevederile art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Candidatului ales trebuie să îi fie asigurate toate condiţiile pentru exercitarea mandatului ce i-a fost încredinţat de electorat. În această materie, statele dispun de o largă marjă de apreciere, sub rezerva atingerii însăşi substanţei acestui drept, iar eventualele restricţii pe care le-ar stabili trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale cu scopul urmărit. Invocă în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2002 în Cauza Sadak şi alţii contra Turciei, precum şi Hotărârea din 15 iunie 2006 în Cauza Lykourezos contra Greciei.Mai susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate că este vădită disproporţia dintre „faptă“ şi sancţiune şi că legiuitorul a exagerat prin reglementarea „incompatibilităţii între funcţii, şi nu între faptele de exercitare simultană a acestora“. Aşadar, obligarea la renunţarea la vechiul loc de muncă pentru exercitarea dreptului de a fi ales aduce îngrădiri care nu sunt necesare într-o societate democratică, iar pentru respectarea acestor drepturi fundamentale s-ar fi impus reglementarea unei suspendări de drept din funcţia deţinută, iar pe perioada suspendării, obligativitatea menţinerii postului deţinut şi interdicţia încetării raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului.Proporţionalitatea nu se apreciază numai în funcţie de acţiune şi de scopul urmărit de administraţie, la acestea trebuind adăugată situaţia de fapt căreia i se aplică decizia administrativă, fiind necesară stabilirea unui raport de echilibru între situaţie, finalitate şi decizie, urmând ca ansamblului „situaţie-decizie-finalitate“ să i se aplice principiul proporţionalităţii.Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece incompatibilitatea funcţiei de primar cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate şi înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calităţi ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât ar fi contrar moralei publice ca o anumită categorie de persoane să aibă, în virtutea funcţiei publice pe care o exercită, o influenţă asupra mediului de afaceri, fiind în situaţia unui conflict de interese.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 87 alin. (1) lit. d): „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;“.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 36 privind dreptul de vot, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 121 privind autorităţi comunale şi orăşeneşti, precum şi prevederilor art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la alegeri libere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 36 şi art. 37 din Constituţie şi art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie sunt neîntemeiate, deoarece prin stabilirea unor incompatibilităţi între funcţia de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local, legiuitorul nu a încălcat dreptul de vot al cetăţenilor şi nici dreptul de a fi ales. Persoanele care ocupă aceste funcţii publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, Curtea constată că nici acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, deoarece, potrivit textului constituţional, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Or, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Curtea constată că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Totodată, Curtea observă că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. De asemenea, Curtea constată că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională pretins a fi încălcată. Având în vedere acestea, susţinerile referitoare la pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii sunt lipsite de obiect. Cât priveşte dispoziţiile art. 121 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, deoarece consacră, la nivel constituţional, principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, fără a avea vreo legătură cu incompatibilităţile prevăzute de lege pentru funcţiile de primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte de consiliu local. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ovidiu Lînă în Dosarul nr. 854/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu