DECIZIE Nr.
225 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) si art. 100 alin. (8)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor
in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 273 din 7 aprilie 2008
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de KaderAhmed Marzoukîn Dosarul nr. 4.810/2/2007
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, Curtea are deja o jurisprudenţă care nu se impune a fi
modificată în prezenta cauză. Cu privire la dispoziţiile art. 100 alin. (8) din
ordonanţa de urgenţă, precizează că sunt constituţionale, măsura luării în
custodie publică nefiind o măsură privativă de libertate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 iulie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.810/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de KaderAhmed
Marzouk într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de
Autoritatea pentru Străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) de
prelungire a duratei de luare a sa în custodie publică.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, cu privire la dispoziţiile art. 100 alin. (8) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, că sunt lipsite de precizie şi
previzibilitate, întrucât nu stabilesc durata maximă pentru care străinul poate
fi luat în custodie publică pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 100 alin. (6) din ordonanţa de
urgenţă, nu prevăd cui revine competenţa luării acestei măsuri şi nici nu
reglementează procedura prin care aceasta poate fi prelungită, în măsura în
care o asemenea prelungire ar fi posibilă. De aceea, consideră că textul de
lege criticat constrânge magistratul să se substituie legiuitorului, încălcând
astfel principiul prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie. In susţinerea
acestor afirmaţii, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 189/2006 şi nr.
647/2006.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 93 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, arată că încalcă dreptul
constituţional la apărare, în măsura în care dispoziţiile criticate nu
reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie
publică, precum şi prin limitarea duratei procedurii. Se apreciază că textul
este contrar dreptului la apărare şi liberului acces la justiţie, aducând şi o
gravă atingere independenţei justiţiei, prin aceea că soluţia prelungirii
custodiei publice este impusă instanţei prin lege.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestei
opinii, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 276/2005 şi nr. 772/2006.
Precizează că în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt prevăzute
în mod expres atât condiţiile în care se acordă prelungirea duratei de luare în
custodie, cât şi perioada maximă pentru care instanţa de judecată poate dispune
aplicarea acestei măsuri.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege ce constituie obiect al excepţiei sunt constituţionale.
Arată că interesele nelegitime nu pot fi ocrotite, ele fiind contrare
legalităţii şi statului de drept, astfel că prelungirea duratei de luare în
custodie a străinilor are scopul de a împiedica străinii a căror şedere pe
teritoriul ţării este ilegală de a se sustrage de la măsurile de returnare
dispuse împotriva lor de autorităţile române.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (5) şi art. 100
alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au
fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 93 alin. (5): „(5)
Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la
alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen
de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă
teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român
pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea
termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei
este irevocabilă."
- Art. 100 alin. (8): „(8)
In situaţia nerespectării obligaţiilor prevăzute la alin. (6) sau (7) poate fi
dispusă măsura luării în custodie publică a străinului."
Prevederile alin. (6) şi (7) ale art. 100 stabilesc
obligaţia străinului de a se prezenta lunar sau ori de câte ori este chemat la
formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care i-a acordat
tolerarea şi să anunţe orice schimbare a reşedinţei, precum şi de a obţine de
la aceasta aprobarea prealabilă pentru orice deplasare în afara razei de
competenţă.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care
consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care
garantează accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 care statuează
principiile în conformitate cu care se înfăptuieşte justiţia. De asemenea,
autorul excepţiei susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 5 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, care garantează
dreptul la libertate şi siguranţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 s-a mai pronunţat prin mai multe
decizii, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte
din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 773 din 7
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea
Constituţională a statuat că dispoziţiile amintite nu contravin art. 21, art.
24 sau art. 124 alin. (2) din Constituţie, în cadrul procedurii de prelungire a
duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi
îndepărtaţi de pe teritoriul României, fiindu-le acestora garantate exercitarea
dreptului la apărare şi accesul liber la justiţie ale pârâtului, iar
judecătorul va hotărî în mod deliberat şi în urma analizării tuturor probelor
administrate în proces.
Curtea observă că dispoziţiile art. 100 alin. (8) din
ordonanţa criticată conţin o măsură de sancţionare a străinilor care nu au
respectat obligaţiile ce le reveneau pe timpul cât rămânerea pe teritoriul
României Ie-a fost tolerată de autorităţile române. Luarea în custodie publică
este, aşadar, într-o asemenea situaţie, consecinţa comportamentului culpabil al
străinului, care a ignorat obligaţiile impuse, nesocotind astfel prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligativitatea respectării
legilor, fără a distinge între cetăţenii români şi străini ori apatrizi. In
ceea ce priveşte omisiunile de reglementare pe care le semnalează autorul
excepţiei, Curtea constată că nu le poate complini, această interdicţie
rezultând din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 93 alin. (5) şi art. 100 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu