Decizia Nr.216 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Viorica Dorel Dumitrescu şi Eliza Elena Dumitrescu în Dosarul nr. 12.861/200/2009 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă, personal, partea Călin Constantin Macovei, lipsă fiind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 243/2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.861/200/2009, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Viorica Dorel Dumitrescu şi Eliza Elena Dumitrescu într-o cauză civilă având ca obiect partaj succesoral.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, referitoare la constatarea dreptului de proprietate pe cote-părţi ideale pentru persoanele îndreptăţite, care au solicitat restituirea imobilelor, precum şi cele referitoare la preluarea de către aceşti moştenitori a cotelor cuvenite celorlalţi, care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III din actul normativ menţionat, contravin normelor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate şi celor ale art. 46 privind dreptul la moştenire.Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că acordarea măsurilor reparatorii către persoanele îndreptăţite este condiţionată de formularea unei cereri de restituire a imobilelor preluate abuziv. Nerespectarea acestei proceduri nu conduce însă la pierderea calităţii de moştenitor, ci are ca efect pierderea dreptului de a mai beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, în favoarea celorlalţi moştenitori legali sau testamentari, care s-au conformat prevederilor legii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. Astfel, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a textului de lege faţă de dispoziţiile art. 44 şi 46 din Constituţie, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 243/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care prevăd că:– Art. 4: „(1)În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun. [...]
(4) De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, coroborat cu art. 46 privind dreptul la moştenire. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 243/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007. Prin această decizie, Curtea a constatat că reglementarea criticată condiţionează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 de formularea unei cereri de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de către moştenitorii care au acceptat sau nu succesiunea. Pentru moştenitorii care nu au acceptat iniţial succesiunea, cererea are valoare de acceptare pentru bunurile a căror restituire se solicită, în temeiul art. 4 alin. (3) din această lege, reglementare ce dă expresie caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio in integrum, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privată. Scopul este acela de a pune capăt perpetuării stării de incertitudine instituită în derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, ce generează o inegalitate între succesibilii care au acceptat moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei care sunt repuşi în termenul de acceptare, prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Aşadar, neformularea unei astfel de cereri nu conduce la pierderea calităţii de moştenitor, ci are ca efect pierderea dreptului de a mai beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, ce revine celorlalţi moştenitori legali sau testamentari care s-au conformat prevederilor legii, astfel încât susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Viorica Dorel Dumitrescu şi Eliza Elena Dumitrescu în Dosarul nr. 12.861/200/2009 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora