DECIZIE Nr.
214 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (1) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile
publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 143 din 9 martie 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) teza a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie invocată de Doru Florin Radu în Dosarul nr. 3.655/221/2008 al
Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
3.655/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) teza a
doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie invocată
de Doru Florin Radu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din interpretarea art. 125 şi 126 din
Legea fundamentală se deduce fără dubiu că aplicarea sancţiunilor de orice fel
se poate face numai de către instanţa de judecată, doar aceasta fiind
independentă şi imparţială, nicidecum de organele de poliţie, care, făcând
parte din organele administraţiei şi din puterea executivă, nu sunt independente
şi imparţiale, ci sunt în raporturi de subordonare ierarhică. In opinia
autorului excepţiei, aceste organe de poliţie au, practic, regimul
procurorului, care, în stadiul actualei legislaţii din ţara noastră, nu
întruneşte cerinţele de imparţialitate, sens în care s-a pronunţat constant
Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Judecătoria Deva apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile tezei a doua a art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare,
având următorul conţinut: „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier [...]."
In susţinerea excepţiei se invocă art. 124, 125 şi 126
din Constituţie, privind înfăptuirea justiţiei, statutul judecătorilor şi,
respectiv, instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Faptul că, potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sancţiunile contravenţionale prevăzute de
acest act normativ se aplică de către poliţistul rutier dă expresie competenţei
acestui reprezentant al autorităţii publice, astfel cum a fost reglementată de
legiuitor, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă
de urgenţă, „Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile
publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi
exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei
Române", iar potrivit art. 2 din acelaşi act
normativ, „îndrumarea, supravegherea şi controlul
respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia
rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are
obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale
acestora". Poliţistul rutier nu înfăptuieşte
justiţia şi nu se substituie în niciun fel instanţelor judecătoreşti, ci doar
face aplicarea unor dispoziţii prin care legiuitorul, în considerarea
pericolului social al unor fapte, Ie-a reglementat ca fiind contravenţii şi a
stabilit sancţiuni corespunzătoare.
De altfel, măsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei
rutiere sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti, prin posibilitatea
persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de
contravenţie, plângere care, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendă executarea acestor măsuri, de la
data înregistrării plângerii contravenţionale până la data rămânerii definitive
şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. In acest fel, se asigură accesul la
instanţele judecătoreşti şi la toate garanţiile unui proces echitabil, inclusiv
cele care privesc independenţa şi imparţialitatea, la care face referire
autorul excepţiei.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 109 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
invocată de Doru Florin Radu în Dosarul nr. 3.655/221/2008 al Judecătoriei
Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta