DECIZIE Nr.
202 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 255 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Başchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 137/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din
Tulcea în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că existenţa unor
termene diferite de prescripţie a executării silite în funcţie de natura bunurilor
supuse acestei executări (aparţinând proprietăţii publice, respectiv celei
private) încalcă „dispoziţia constituţională [...] potrivit căreia proprietatea
privată şi cea publică sunt în aceeaşi măsură garantate."
Judecătoria Tulcea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „instituirea
unor termene speciale de prescripţie nu poate conduce la ideea că proprietatea
publică s-ar bucura de o protecţie suplimentară faţă de proprietatea privată
sau că ar beneficia de un regim juridic diferenţiat, deoarece durata unui
termen de prescripţie nu este un element esenţial şi definitoriu al regimului
juridic al proprietăţii."
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit
normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, astfel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, în egală măsură ocrotite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins:
„Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor
fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a luat naştere acest drept."
Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind
ocrotirea egală a proprietăţii private, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele
ce vor fi expuse în ceea ce urmează.
Astfel, art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care stabileşte un termen de
prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, diferit
de cel general, nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate
de autoarea excepţiei. Soluţia adoptată de textul de lege criticat este
determinată de natura specială a creanţelor fiscale, care reprezintă surse ale
bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa
de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de
a cere executarea silită.
Intrucât reglementarea legală criticată vizează
realizarea veniturilor publice, nu se poate reţine incidenţa principiului
consacrat de art. 44 alin. (2) din Constituţie. De altfel, motivarea excepţiei
este fundamentată pe o interpretare eronată a acestui text constituţional care,
în opinia autoarei excepţiei, se referă la garantarea în mod egal a
proprietăţii publice şi a proprietăţii private. Or, art. 44 din Legea
fundamentală, în ansamblul său, se referă la Dreptul de proprietate privată,
alin. 2 al acestui articol stabilind că „Proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.[...]"
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea
în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta