DECIZIE Nr. 20
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind
autorizarea institutiilor publice din sistemul de aparare, ordine publica si
securitate nationala de a vinde personalului propriu unele locuinte de serviciu
pe care acestea le au in administrare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 27 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor
publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a
vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în
administrare, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal răspunde
Gabriela Paunescu, consilierul juridic al părţii Ministerul Apărării - Direcţia
domenii şi infrastructuri, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
asupra cauzei şi arată că la dosar au fost comunicate de către autor note de
şedinţă prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Consilierul juridic al părţii prezente solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că textul
de lege criticat nu răspunde cerinţelor de accesibilitate şi previzibilitate,
deoarece Legea nr. 562/2004, în forma iniţială, cât şi în urma modificărilor
aduse prin Legea nr. 357/2006, nu prevede care locuinţe de serviciu formează
obiectul de reglementare sau, cel puţin, criteriile pe baza cărora aceste
imobile pot fi identificate. In susţinerea concluziilor face referire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziile Sunday Times vs Regatul Unit din 26
aprilie 1979, Tammer vs Estonia din 6 februarie 2001, Larissis şi alţii vs Grecia din 24
februarie 1998 si Rotaru vs România din 29 mai 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7/59/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din
Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de
apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu
unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au
în administrare. Excepţia a fost invocată într-o
cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea
Ministerului Apărării -
Direcţia domenii şi infrastructuri de a încheia
contractul de vânzare-cumpărare a unei locuinţe de serviciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma „unele locuinţe de
serviciu" este neconstituţională, întrucât „instituie o situaţie
privilegiată şi oferă autorităţii administrative, în speţă Ministerului
Apărării, posibilitatea de a stabili discreţionar cine are acces la o
facilitate conferită de lege pensionarilor din sistemul Ministerului Apărării
Naţionale".
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea
nu sunt prevederi cu caracter discriminatoriu în ceea ce priveşte persoanele
cărora le pot fi vândute locuinţele.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 562/2004
privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine
publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe
de serviciu pe care acestea le au în administrare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.169 din 9 decembrie 2004, care are următorul conţinut: „Se
autorizează instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi
securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au
în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni şi ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prin Legea nr. 562/2004 s-a stabilit cadrul legal pentru autorizarea
instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate
naţională de a vinde unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în
administrare la data intrării în vigoare a legii.
Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea
principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, normele
legale criticate nefăcând distincţie între subiectele de drept aflate în
aceeaşi situaţie, astfel încât susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu
este lipsită de temei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în
deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că egalitatea nu
înseamnă uniformitate şi că pot fi instituite tratamente juridice distincte
pentru anumite categorii de persoane dacă există o justificare obiectivă şi
rezonabilă (Hotărârea CEDO în cauza Rassmussen
împotriva Danemarcei- 1984).
Autorizarea instituţiilor publice din sistemul de
apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde doar „unele locuinţe
de serviciu" pe care acestea le au în administrare la data intrării în
vigoare a legii este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază
exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra bunurilor aflate
în proprietatea sa. De altfel, Legea locuinţei nr. 114/1996 stabileşte regimul
juridic al locuinţelor de serviciu, în sensul că acestea pot fi vândute în
condiţiile legii. Or, Legea nr. 562/2004 reglementează posibilitatea ca
instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică si securitate
naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, după ce au trecut
din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a
Guvernului, intrând astfel în circuitul civil. De altfel, în speţă, locuinţa nu
putea face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, întrucât, astfel cum
rezultă din actele dosarului instanţei de fond, aceasta şi-a schimbat regimul
juridic în locuinţă de intervenţie care, potrivit art. 54 din Legea locuinţei
nr. 114/1996, nu poate fi vândută.
Curtea constată că prevederile de lege criticate
respectă cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate, astfel cum au fost
formulate şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
De altfel, cerinţa de previzibilitate nu este absolută, deoarece, astfel cum a
arătat Curtea în Cauza Cantorii vs Franţa - 1996, datorită caracterului
de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie
absolută, astfel încât, prin forţa lucrurilor, numeroase legi utilizează
formule mai mult sau mai puţin precise, în scopul evitării unei rigidităţi
excesive care nu este de dorit şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se
pot ivi, astfel încât interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind
de practica autorităţilor jurisdictionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind
autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi
securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu
pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicată de Eugen Radu în
Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu