Decizia Nr.2 din 18.01.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 28 şi 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 40.984/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Antonie Popescu, din cadrul Baroului Bucureşti, pentru Societatea Fondul Proprietatea - S.A. din Bucureşti, doamna avocat Paraschiva Suica-Neagu, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens se susţine că procedura reglementată prin normele legale criticate este lipsită de claritate, aspect relevat de practica judiciară, dar şi de cea administrativă de la nivelul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.4. Având cuvântul, reprezentantul Societăţii Fondul Proprietatea din Bucureşti solicită, în principal, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât vizează chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale. În subsidiar se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu este încălcat accesul liber la justiţie. În privinţa susţinerilor antereferite este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Depune concluzii scrise.5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele criticate ţin de interpretarea şi aplicarea legii, iar soluţionarea acestora nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. În subsidiar se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat accesul liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 27 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 40.984/299/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 28 şi 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva sentinţei judecătoriei prin care a fost admisă plângerea formulată de Societatea Fondul Proprietatea - S.A. din Bucureşti împotriva unei încheieri de reexaminare emise de registratorul-şef din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti şi, în consecinţă, s-a dispus notarea litigiului în cartea funciară corespunzătoare imobilului.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care, în faţa instanţei judecătoreşti, în apel, nu se asigură un control judiciar efectiv şi deplin, sub toate aspectele, asupra întregului traseu administrativ, respectiv asupra soluţiei date prin încheierea de reexaminare şi celei din sentinţa judecătorească pronunţată în primă instanţă, iar în etapa soluţionării cauzei în primă instanţă nu s-ar analiza şi soluţia din reexaminare, inclusiv pe tardivitatea care consolidează încheierea de respingere şi decade din dreptul de a formula atât cerere de reexaminare la registratorul-şef sau cât şi plângere la instanţa judecătorească.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate formulate vizează aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii, iar acestea nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor legale criticate.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens se arată că invocarea acesteia a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate. Or, aceste aspecte ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti, singurele care pot decide cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a legii, iar Curtea Constituţională nu se poate substitui acestora.11. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate se arată că încheierile de admitere sau de respingere a înscrierii sau radierii unui act sau fapt juridic sunt supuse unei proceduri judiciare, deci controlul judecătoresc se realizează potrivit unei proceduri stabilite prin lege organică. Se mai indică faptul că accesul liber la justiţie poate fi supus unor condiţionări, făcându-se referire, în acest sens, la Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015.12. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie se arată că textele criticate nu pun în discuţie dreptul de proprietate privată. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale. Mai mult, publicitatea imobiliara contribuie la consolidarea drepturilor de proprietate imobiliară, întrucât aceasta face ca actul juridic să fie opozabil erga omnes.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. I pct. 28 şi 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, şi art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015.16. Curtea constată că art. I pct. 28 şi 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 modifică art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, respectiv introduc alineatele (2¹) şi (2²) în corpul aceluiaşi articol de lege. Legea nr. 133/2012 aprobă ordonanţa de urgenţă antereferită, modificând, prin art. I pct. 32 şi 33, dispoziţiile art. I pct. 28 şi 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010, aşadar, implicit pe cele ale art. 50 alin. (2), (2¹) şi (2²) din Legea nr. 7/1996. În continuare, se reţine că Legea nr. 7/1996 este republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, şi, ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, art. 50 alin. (2), (2¹) şi (2²) devenind, în urma renumerotării textelor, art. 31 alin. (2)-(4) din Legea nr. 7/1996. Curtea mai constată că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", aşa încât urmează să analizeze textul relevant din actul de bază, respectiv art. 31 alin. (2)-(4) din Legea nr. 7/1996, astfel cum acesta a fost modificat şi completat. Având în vedere aceste aspecte coroborat cu faptul că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, şi art. 31 din aceeaşi lege, Curtea reţine ca obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, care au următorul cuprins:
(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.
(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.
(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.
(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.
(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.
(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că instanţa judecătorească atât în primă instanţă, cât şi în apel nu ar avea competenţa să verifice dacă cererea de reexaminare, care duce la emiterea unei încheieri de reexaminare de către registratorul-şef, a fost formulată în termen. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că atât timp cât textul legal criticat nu limitează sfera controlului judecătoresc asupra încheierii de reexaminare înseamnă că instanţa judecătorească are plenitudine de jurisdicţie în analiza legalităţii şi temeiniciei încheierii date. Faptul că o instanţă judecătorească sau alta a omis să cerceteze excepţia tardivităţii introducerii cererii de reexaminare sau cercetând-o a ajuns la concluzii diferite faţă de cele ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt probleme de interpretare şi aplicare a legii.19. Curtea a stabilit că, pentru determinarea competenţei sale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice, criteriul fundamental ce trebuie avut în vedere este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar [a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20-21].20. În cauza de faţă reiese mai degrabă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul în care instanţa judecătorească a soluţionat excepţia tardivităţii formulării cererii de reexaminare, aşadar, de o interpretare de speţă/cazuistică a textului legal criticat. Or, o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituţionalitate, întrucât vizează interpretarea şi aplicarea legii la o situaţie de speţă, fără a se indica existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor şi care să fie de natură a încălca prevederile Constituţiei. Prin urmare, având în vedere art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 126 alin. (1) şi art. 142 din Constituţie, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate formulată, aspectele criticate nevizând competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 40.984/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent-şef,Benke Károly