DECIZIE Nr. 2
din 15 martie 2010
privind stabilirea calitatii
de parte vatamata sau parte civila în cazul infractiunilor prevazute de Legea
nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier
proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 414 din 22 iunie 2010
Dosar nr. 2/2010
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii privind stabilirea calitatii de parte
vatamata sau parte civila în cazul infractiunilor prevazute de Legea nr.
46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier
proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 83 de
judecători din 107 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu -
procuror şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că
pot avea calitate de parte vătămată ori de parte civilă atât ocolul silvic, cât
şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din
urmă este subiect activ al infracţiunii. A precizat că, deşi prin recursul în
interesul legii se arată că şi autoritatea publică centrală pentru finanţe
publice poate avea calitate de parte vătămată, prevederile art. 105 alin. (3)
din Legea nr. 46/2008 reglementează o situaţie particulară, şi anume în cazul
în care prejudiciul evaluat potrivit legii nu a fost recuperat de ocolul
silvic, acesta se recuperează de autoritatea menţionată, astfel încât, în
principiu, o astfel de calitate procesuală o pot avea ocolul silvic şi
proprietarul fondului forestier.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 105, cu
referire la art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind fondul forestier proprietate
privată a persoanelor fizice sau juridice.
Astfel, unele instanţe au considerat că, în cazul
infracţiunilor silvice având ca obiect fondul forestier proprietate privată a
persoanelor fizice sau juridice, poate avea calitate de parte vătămată ori de
parte civilă numai proprietarul fondului forestier încălcat, pentru că
prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul acelui proprietar.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
în asemenea ipoteză, au calitate procesuală de parte vătămată ori de parte
civilă atât proprietarul fondului forestier lezat, cu excepţia cazului când el
însuşi este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, cât şi ocolul silvic,
respectiv direcţia silvică ce asigură serviciile silvice sau administrarea
pădurii.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal,
având caracter accesoriu acţiunii penale, este supusă dispoziţiilor ce
reglementează răspunderea civilă delictuală.
Ca urmare, pentru exercitarea acţiunii civile în
procesul penal trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii, între care:
infracţiunea ce face obiectul acţiunii penale să fie generatoare de prejudiciu
material sau moral; să existe legătură de cauzalitate între prejudiciu şi
infracţiune; prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat; să existe voinţa
de constituire de parte civilă în procesul penal.
Ca şi în procesul civil, în soluţionarea acţiunii
civile în procesul penal este aplicabil principiul disponibilităţii, care
permite persoanei păgubite să aleagă nu numai cadrul procesual în care să îşi
realizeze pretenţiile, ci şi momentul exercitării acţiunii civile în limitele
admise de lege.
In raport cu acest cadru legal, procurorului şi
instanţei de judecată nu le este îngăduit să limiteze în vreun fel dreptul
titularului acţiunii civile de a o exercita şi nici nu se pot subroga în
drepturile persoanei vătămate, ci doar trebuie să intervină, în îndeplinirea
rolului activ, pentru a pune în vedere persoanei vătămate să precizeze dacă se
constituie parte civilă în procesul penal.
Obiectul juridic multiplu al infracţiunilor silvice,
constând în relaţiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor
esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim, dar şi cele care
garantează dreptul de proprietate, precum şi subiectul pasiv principal al unor
astfel de infracţiuni care, indiferent de forma de proprietate, este totdeauna
statul, în calitate de reprezentant al societăţii interesate în ocrotirea
fondului forestier şi asigurarea echilibrului ecologic, imprimă acestei
categorii de infracţiuni un specific determinant în atribuirea poziţiei
procesuale de parte vătămată ori de parte civilă ocolului silvic, ca
reprezentant al statului, alături de proprietarul fondului forestier, ca
subiect pasiv secundar, acestuia neputându-i-se recunoaşte o astfel de calitate
când este subiect activ al infracţiunii silvice.
O atare concluzie este impusă de dispoziţiile de
ansamblu ale Codului silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008, în care este
reglementată obligativitatea administrării şi asigurării serviciilor silvice la
toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice de
interes public.
In acest sens, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr.
46/2008 se prevede că „sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor
silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin
ocoale silvice (...)".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3, cu referire la
art. 88 din Legea nr. 46/2008, fondul forestier naţional constituie un bun de
interes naţional ce trebuie apărat şi dezvoltat prioritar.
Semnificative sub aspectul analizat sunt şi
dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 46/2008, care reglementează obligativitatea
înfiinţării fondului de conservare a pădurilor şi care în alin. (2) lit. e)
arată că acest fond se constituie, între altele, şi cu „50% din cuantumul
despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate
privată".
Mai mult, este de observat că în art. 105 alin. (3) din
aceeaşi lege s-a prevăzut că „în situaţiile în care prejudiciul evaluat
potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic
care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se
recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, ca
reprezentant al statului român".
Or, câtă vreme statul român este vădit interesat,
material şi moral, în toate cauzele privind infracţiuni silvice îndreptate
împotriva fondului forestier proprietate privată, prin instituirea cărora se
asigură protecţia vegetaţiei forestiere faţă de actele de tăiere, rupere,
distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari
aparţinând acestui fond, nu s-ar putea considera că ocolul silvic, în calitate
de reprezentant al statului român, nu ar avea temeiul juridic necesar tragerii
la răspundere civilă a celor implicaţi în săvârşirea unor asemenea infracţiuni.
Din moment ce obiectul material al oricărei infracţiuni
silvice îl constituie vegetaţia forestieră, indiferent de forma de proprietate,
iar subiectul pasiv principal al acestor infracţiuni este statul, interesat în
ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetaţie forestieră, participarea ocolului
silvic în procesul penal, ca parte vătămată ori ca parte civilă reprezentând
statul, este pe deplin firească şi corespunde principiilor de drept ce se
degajă din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul de procedură penală, coroborate
cu cele ale art. 998 şi următoarele din Codul civil.
Ca urmare, prin săvârşirea unei infracţiuni împotriva
fondului forestier proprietate privată, aparţinând persoanelor fizice sau
juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului, a cărui
reprezentare o asigură ocoalele silvice, cât şi proprietarul nominal al acelui
fond.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire
la art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se stabili că în cazul infracţiunilor silvice
prevăzute în Legea nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier
proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, calitatea de parte
vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al
statului, cât şi proprietarul fondului forestier, dacă nu este subiect activ al
infracţiunii ce face obiectul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi stabilesc:
In cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008
- Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate
privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată
ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant
al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în
care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2010.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White