Decizia Nr.198 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altius Pro“ - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.730/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altius Pro“ - S.R.L. într-o cauză civilă având ca obiect reziliere contract - pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoanele private să stabilească convenţii care să aibă putere de lege, fiind înfrântă astfel voinţa legiuitorului şi aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului.De asemenea, consideră că prevederile art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil sunt neconstituţionale şi aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece instituie premisa încetării unilaterale a unui contract de către una dintre părţi, cealaltă parte contractantă având o poziţie inferioară, creând astfel o situaţie discriminatorie. Cu atât mai mult, arată că, pe lângă posibilitatea unei părţi de a solicita încetarea unui contract fără voinţa celeilalte părţi, aceasta are posibilitatea de a împovăra cealaltă parte prin obligarea la plata de prestaţii suplimentare, daune-interese, care excedează înţelegerii lor.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere este invocată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 311/2009 şi nr. 604/2009, respectiv deciziile nr. 1.347/2008 şi nr. 24/2009.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 969: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.“; – Art. 1020: „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.“;– Art. 1021: „Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune de interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi celor ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu motivări similare. Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, şi Decizia nr. 1.111/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat că acest text de lege „consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile «pacta sunt servanda», principiul libertăţii contractuale, principiul relativităţii efectelor convenţiilor şi principiul irevocabilităţii actului juridic civil“. Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, Curtea a constatat că „încheierea unei convenţii fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale şi licite. Convenţia astfel încheiată se impune părţilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ“. Cu privire la prevederile art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sancţionare a neexecutării obligaţiei de către o parte contractuală, şi anume rezoluţiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivă. În acest context, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, deoarece, aşa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, „pentru neexecutarea culpabilă a unor obligaţii contractuale, se recunoaşte părţii care şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaţiile posibilitatea de a alege între executarea silită şi încetarea contractului prin rezoluţiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-şi execută obligaţiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate. Garanţia acestui echilibru este dată tocmai de competenţa instanţei judecătoreşti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilităţii părţii creditoare de a cere rezoluţiunea sau rezilierea, acordând un termen de graţie, în situaţiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligaţiilor debitorului sau de a respinge acţiunea când debitorul şi-a executat obligaţiile în cursul procesului“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altius Pro“ - S.R.L. în Dosarul nr. 8.730/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora