Decizia Nr.193 din 06.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.135/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 403D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011 şi menţionând că, în opinia sa, în speţă este în discuţie modalitatea de aplicare a textului de lege criticat, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.135/112/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, aflată în stadiul de recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat permite doar controlul judecătoresc al actelor administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, iar nu al tuturor actelor administrative, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că recunoaşterea posibilităţii contestării oricărui act administrativ, şi nu doar a acelor acte administrative care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, ar însemna consacrarea unui contencios neîntemeiat pe existenţa unui interes personal. Or, în concepţia legiuitorului constituant, afirmarea vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim reprezintă constantele acţiunii în contencios administrativ. Arată că, din perspectiva particularului care se adresează instanţei de contencios administrativ, obiectul acţiunii poate fi doar anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate, aşa încât limitarea controlului la actele administrative care au dat naştere, au modificat sau au stins raporturi juridice este justificată şi garantează un control judecătoresc plenar, conform cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat defineşte noţiunea de act administrativ, autorul excepţiei făcând confuzie între sfera actelor administrative supuse controlului judecătoresc şi definiţia actului administrativ, definiţie legală ce ţine seama de trăsăturile specifice acestuia, şi anume manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a unei autorităţi publice făcută în scopul de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice, în realizarea puterii publice, aflată sub controlul instanţelor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următoarea redactare:– Art. 2 alin. (1) lit. c) - „Semnificaţia unor termeni:
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...]c)act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.“Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate aflată la dosarul cauzei, rezultă că autorul acesteia critică doar constituţionalitatea primei teze a textului de lege reprodus mai sus. De aceea, Curtea Constituţională va examina doar constituţionalitatea acesteia, obiectul excepţiei constituindu-l, aşadar, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici asemănătoare şi prin raportare la acelaşi text din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată. Curtea a reţinut că, potrivit normei constituţionale invocate, controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ al actelor administrative emise de autorităţilor publice este garantat. Or, textul de lege criticat nu îngrădeşte acest control, ci defineşte noţiunea de „act administrativ“. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţată cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Distinct de cele statuate în decizia menţionată, Curtea reţine că problema calificării unui act precum cel contestat în cauza de faţă, mai exact a unui aviz, ca fiind act administrativ, susceptibil de a fi supus controlului de legalitate, aparţine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti chemate să soluţioneze un litigiu. Totodată, Curtea constată că definiţia actului administrativ susceptibil de a fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ ţine cont şi de prevederile art. 52 din Constituţie. Întrucât art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 foloseşte expresia „în înţelesul prezentei legi“, rezultă că se îmbină atât un criteriu material, cât şi unul de procedură, aşa încât, pe lângă aspectele de drept material, trebuie avute în vedere şi cele de procedură. În lipsa unui echilibru al acestora, definiţia criticată ar echivala, pe latură procedurală, cu posibilitatea contestării oricărui act emis de autorităţile publice locale fără a se ţine cont de interesul sau dreptul legitim al persoanei. În consecinţă, latura materială este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor procedurale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Genel International“ - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.135/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu