DECIZIE Nr. 18 din 12
iunie 2006
in conformitate cu
dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a
intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in
legatura cu problema daca sunt supuse recursului, cu privire la masurile
preventive, deciziile instantei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea
cauzei
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 4 ianuarie 2007
Dosar nr. 6/2006
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu,
vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu problema dacă sunt supuse recursului, cu
privire la măsurile preventive, deciziile instanţei de apel, prin care s-a
dispus rejudecarea cauzei.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 84 de
judecători din totalul de 113 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că
deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi
atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile
prevăzute de art. 141 raportat la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 3851 alin.1 lit. e) teza finală din
Codul de procedură penală, instanţele judecătoreşti nu au punct de vedere unitar în problema dacă sunt
supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile pronunţate în
apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.
Astfel, unele instanţe, invocând prevederile art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din
Codul de procedură penală, potrivit cărora nu sunt supuse recursului deciziile
instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronunţat în
sensul că aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la
măsurile preventive, cu motivarea că atribuţia examinării lor ar reveni numai
instanţei învestite cu rejudecarea cauzei.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, deşi
hotărârea pronunţată în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate
fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, dispoziţia dintr-o astfel
de hotărâre referitoare la măsurile preventive este supusă totuşi recursului în
conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură
penală.
Aceste din urmă instanţe au
interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
In raport cu prevederile art. 23 din Constituţia
României şi cu cele ale art. 136 din Codul de procedură penală, măsurile
preventive au caracter de excepţie, ceea ce a determinat reglementarea acestora
prin dispoziţii speciale, cuprinse în titlul IV al Părţii generale din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii
derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se
impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori a încetării măsurilor
preventive, indiferent dacă obiectul judecăţii se referă în exclusivitate la
ele sau doar incidental.
De aceea, în această materie sunt incidente
dispoziţiile art. 141 şi ale art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care
au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în
art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din
Codul de procedură penală, potrivit căreia nu pot fi atacate cu recurs
deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Sub acest aspect, este de observat că dispoziţia cu
caracter general prevăzută la art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală rezolvă
doar problema principală, ce se referă la efectele soluţiei prin care instanţa de apel dispune rejudecarea
cauzei, iar nu şi chestiunile conexe, cum ar fi cele privind măsurile
preventive.
Este adevărat că, în lipsa unei alte reglementări,
soluţia pentru chestiunea conexă, privind măsurile preventive, ar fi aceea
impusă de reglementarea de ansamblu dată prin art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din
Codul de procedură penală.
Dar, în condiţiile în care regimul măsurilor preventive
a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu
caracter special, cuprinse în titlul IV al Părţii
generale din Codul de procedură penală, între care şi cele ale art. 141 şi art.
160b alin. 4 din
acelaşi cod, se impune concluzia că normele cu caracter general cuprinse în art. 3851 alin. 1 lit. e) teza
finală din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în măsura în care nu
sunt în contradicţie cu aceste norme speciale.
Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură
penală, „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune
luarea, revocarea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin
care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată
separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".
In acelaşi sens, prin art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care se referă la
verificările ce trebuie făcute în cursul judecăţii cu privire la starea de
arest a inculpatului, se prevede că încheierea pronunţată în exercitarea
acestei atribuţii, prin care se revocă ori este menţinută arestarea preventivă,
în cursul judecării cauzei în fond şi în apel, poate fi atacată cu recurs.
Ca urmare, atunci când hotărârea pronunţată în apel,
prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, priveşte şi o dispoziţie referitoare
la măsuri preventive, această dispoziţie este supusă recursului potrivit
prevederilor art. 141 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, se impune concluzia că decizia pronunţată în
apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusă recursului numai cu
privire la măsurile preventive la care se referă.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că deciziile pronunţate în apel, prin care s-a
dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la
măsurile preventive, în condiţiile art. 141 raportat la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură
penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din
Codul de procedură penală, stabilesc:
Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus
rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile
preventive, în condiţiile art. 141 din Codul de procedură penală raportat la
art. 160b alin. 4 din acelaşi cod.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei