DECIZIE Nr.
177 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 204 din 17 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul
nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curţii de Apel
Craiova - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege
criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind
încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005), Curtea
de Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (8) - în
realitate alin. (7) - din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Constantin Robu într-o cauză prin care lichidatorul Societatea
Comercială „Reconversie şi Valorificare Active - Filiala Craiova" - S.R.L.
solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între autorul
excepţiei şi Societatea Comercială „Cora Invest Group" - S.A. din Craiova,
societate în faliment.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţin următoarele: derogarea de la prevederile art. 29 alin.
(5) din Legea nr. 47/1992, cuprinsă în art. 8 alin. (7) din legea criticată,
potrivit căreia judecătorul-sindic poate, în condiţiile prevăzute de text, să
nu suspende soluţionarea cauzei, contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie
prin aceea că „Legea fundamentală a dispus asupra existenţei şi atribuţiilor
anumitor organisme, a căror activitate este menită să asigure şi să garanteze
supremaţia prevederilor constituţionale"; dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
referitoare la procedura de sesizare a Curţii, condiţiile admiterii unui
asemenea demers, efectele deciziilor acesteia, precum obligativitatea suspendării
judecării cauzei, sunt în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142
alin. (1), art. 146 şi ale art. 147 alin. (4), ce „conferă Curţii
Constituţionale prerogativa de garant al supremaţiei Constituţiei" şi
„sunt menite să prevină apariţia unor incidente procedurale" anterior
exercitării controlului de constituţionalitate; prevederile art. 29 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, privind suspendarea de drept a cauzei până la
soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate, „sunt reţinute de o lege organică,
derogări exprese fiind permise doar printr-un act normativ cu forţă juridică
egală". Or, Legea nr.
47/1992 este, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, lege organică, pe când
obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2003 aparţine legii ordinare, astfel
că, fiind „în prezenţa unor acte normative cu forţă juridică diferită",
derogările instituite prin art. 8 alin. (7) din legea criticată „nu pot fi
considerate constituţionale"; textul de lege ce face obiectul excepţiei
creează „premizele unui tratament preferenţial în persoana participanţilor la
un litigiu în materia insolvenţei faţă de părţile litigante din dosare de drept
comun", ceea ce încalcă şi art. 21 alin. (3) din Constituţie privind
dreptul părţilor la un proces echitabil.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată este nefondată. In acest sens, în
esenţă, arată că aspectele invocate „nu vizează consonanţa între art. 8 alin.
(7) din Legea privind procedura insolvenţei, ca act juridic ce produce efecte
cu o forţă juridică inferioară şi Constituţie", ci „vizează mai degrabă
consonanţa între art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevede obligativitatea suspendării
pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionaHtate, şi art. 8 alin. (8)
din Legea privind procedura insolvenţei". In legătură cu invocarea
încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie, arată că dreptul la un proces
echitabil „există în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (8) sunt
aplicabile în egală măsură tuturor cauzelor privind procedura de insolvenţă în
situaţia regjementată de text".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale,
fiind în deplină concordanţă cu textele din Constituţie invocate ca fiind
încălcate. Menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de
exemplu, deciziile nr. 293/2007 şi nr. 478/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din
21 aprilie 2006, text de lege care are următorul
cuprins: „Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în
situaţia în care dispoziţiile a căror neconstitutionalitate se invocă au făcut
obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine,
în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale
ale: art. 1 alin. (5), care stabilesc că „In
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie"; art. 142 alin. (1) potrivit cărora „Curtea
Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei"; ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică; ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In legătură cu susţinerile potrivit cărora art. 8 alin.
(7) din Legea nr. 85/2006 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin.
(5) referitoare la respectarea Constituţiei, precum şi ale art. 142 alin.(1)
referitoare la rolul Curţii Constituţionale, Curtea s-a mai pronunţat, de
exemplu, prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimiţând
la decizii anterioare ale Curţii, respingând excepţia, a reţinut că nu este
încălcat art.142 alin. (1) din Constituţie, precum şi că, prin derogare de la
dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde
scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând
celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii
Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de
jurisdicţie constituţională în România. Prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut
că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a
căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie,
intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. In virtutea acestor
prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii
deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de
la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei
este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop
protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în
care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp
valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât
mai mare a creanţelor creditorilor. Aşa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8
alin. (7) din lege „sunt respectate principiile constituţionale înscrise la
art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.051/2007, cu privire la critici potrivit cărora art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate,
deoarece „prin prevederea că «judecătorul-sindic va putea să nu dispună
suspendarea cauzei»" nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar
o diferenţă de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a „procedurii
insolvenţei".
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In plus, în acest dosar se invocă şi încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de
reglementare prin lege organică. In opinia autorului excepţiei, încălcarea
constă în aceea că obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2006 face parte din
sfera legilor ordinare, iar Legea nr. 47/1992, de la care textul criticat face
derogare, este lege organică. Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit
menţiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie
2006, Legea privind procedura insolvenţei „a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin.(1) din
Constituţia României, republicată". Or, art. 75 din Constituţie
dispune cu privire la „Sesizarea Camerelor", iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că „(1) Legile
organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul
majorităţii membrilor fiecărei Camere". In consecinţă, Legea nr.
85/2006 fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constituţionale,
critica este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005
(număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curţii de Apel Craiova - Secţia
comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu