DECIZIE Nr. 176 din 24 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1
alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 356 din 27 aprilie 2005
Ioan Vida - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila,
exceptie ridicata de Rodica Dulan si Timoftei Darlea in Dosarul nr. 6.069/2004
al Curtii de Apel Iasi - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 martie 2005, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea
pentru data de 24 martie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.069/2004,
Curtea de Apel Iasi - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedura civila, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 58/2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 195/2004.
Exceptia a fost ridicata de Rodica Dulan si Timoftei Darlea, recurenti intr-o
cauza civila avand ca obiect solutionarea unei cereri de partaj succesoral.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
formularea art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, in ceea ce
priveste mentiunea "sub sanctiunea nulitatii", referitoare la
elementele pe care trebuie sa le cuprinda cererea de recurs, este
neconstitutionala intrucat impune instantelor sa constate nulitatea recursului,
fara a se da posibilitatea recurentului sa acopere eventualele lipsuri ale
cererii sale de recurs, care nu aduc celorlalte parti nici o vatamare
procesuala. Recurentul se gaseste de cele mai multe ori in imposibilitatea
absoluta de a indica elementele enumerate in textul atacat, deoarece in
dispozitivul hotararilor judecatoresti nu se indica toate aceste date de
identificare. In concluzie, autorii exceptiei apreciaza ca textul criticat
aduce atingere dreptului la exercitarea unei cai de atac si dreptului la acces
liber la justitie, contravenind astfel art. 21 si 129 din Constitutie.
Curtea de Apel Iasi - Sectia civila, prin adresa comunicata Curtii ulterior
inaintarii incheierii de sesizare, si-a exprimat opinia in sensul ca
dispozitiile art. 302^1 din Codul de procedura civila nu incalca textele
constitutionale invocate de recurenti, intrucat din coroborarea art. 21 si a
art. 129 din Legea fundamentala nu reiese ca o cale de atac, precum recursul,
nu ar putea fi supusa vreunei conditionari de ordin formal. Ipoteza vizata de
autorii exceptiei este cea a unei interpretari gresite din partea instantelor
judecatoresti a normei procedurale prevazute de textul criticat.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat art. 302^1 din Codul de procedura civila stabileste conditiile pe care
trebuie sa le indeplineasca cererea de recurs, sub sanctiunea nulitatii
acesteia, conditii care, de altfel, se regasesc si in art. 133 si 287 din Codul
de procedura civila, referitoare la cererea de chemare in judecata, respectiv
la cererea de apel. In acelasi timp, potrivit art. 316 din Codul de procedura
civila, dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in
instanta de recurs, reglementand deci posibilitatea de a se indeplini cerintele
de forma ale cererii de recurs, pana la prima zi de infatisare.
De asemenea, Guvernul apreciaza ca garantiile unui proces echitabil sunt
asigurate si prin posibilitatea recurentului de a consulta dosarul pentru
aflarea datelor de identificare a celorlalte parti si prin instituirea unui
termen rezonabil pentru introducerea cererii de recurs. Totodata, in cazul in
care recurentul depune personal cererea de recurs, se aplica prevederile art.
303 alin. 5 din Codul de procedura civila, potrivit carora presedintele
instantei va putea sa inapoieze partii prezente cererea de recurs daca aceasta
nu indeplineste conditiile prevazute de lege, prelungind termenul de recurs cu
5 zile.
Avocatul Poporului arata ca sesizarea Curtii Constitutionale prin
Incheierea din 9 decembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi - Sectia civila este
inadmisibila, intrucat lipseste opinia instantei cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate, ceea ce contravine prevederilor art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
In ceea ce priveste punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului, in
sensul ca lipsa opiniei instantei de judecata conduce la nelegalitatea
sesizarii Curtii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, Curtea constata ca asupra acestei chestiuni s-a pronuntat prin Decizia
nr. 47 din 5 martie 1997 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 146 din 10 aprilie 1998), prin care a statuat ca examinarea exceptiei de
neconstitutionalitate nu poate fi impiedicata de neindeplinirea unei obligatii
in sarcina unei autoritati publice, chiar daca aceasta este o instanta
judecatoreasca. De altfel, asa cum s-a aratat mai sus, instanta de judecata a
comunicat Curtii Constitutionale opinia sa cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, introdus prin art. I pct.
9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, si completat prin art. I pct. 6 din Legea
nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004,
cu urmatorul cuprins: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea
nulitatii, urmatoarele mentiuni: a) numele, domiciliul sau resedinta partilor
ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz,
numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul
persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si
contul bancar. Daca recurentul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul
ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
[...]."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 si 129 din
Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala retine
ca, in conformitate cu dispozitiile art. 129 si ale art. 126 alin. (2) din
Constitutia Romaniei, exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor
judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege. Din aceste
prevederi constitutionale rezulta ca legiuitorul are libertatea de a stabili
cazurile si conditiile in care partile interesate si Ministerul Public pot
exercita caile de atac.
Avand in vedere intregul sistem normativ al Constitutiei, Curtea constata
totodata ca libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a
cailor de atac si procedura de judecata nu este absoluta, limitele libertatii
de reglementare fiind determinate si in aceste cazuri de obligativitatea respectarii
normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a
celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentala si prin actele juridice
internationale la care Romania este parte.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor
sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nici o lege nu
poate ingradi exercitarea acestui drept.
In reglementarea exercitarii acestui drept legiuitorul are posibilitatea sa
impuna anumite conditii de forma, tinand de natura si de exigentele
administrarii justitiei, fara insa ca aceste conditionari sa aduca atingere
substantei dreptului sau sa il lipseasca de efectivitate.
In sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constitutionala are in
vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat ca
scopul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale este "sa apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci
concrete si efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, si Cazul Artico
contra Italiei, 1980).
Intr-o cauza similara celei deduse controlului de constitutionalitate,
Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotararea din 9 noiembrie 2004,
pronuntata in cazul Saez Maeso contra Spaniei, ca a existat o violare a art. 6
paragraful 1 din conventie, atunci cand normele referitoare la formele ce
trebuie respectate pentru introducerea unui recurs si aplicarea lor ii impiedica
pe justitiabili sa se prevaleze de caile de atac disponibile. In considerentele
hotararii Curtea a precizat ca, desi accesul la o instanta de judecata nu este
un drept absolut, ci este susceptibil de limitari, in special in ceea ce
priveste conditiile de admisibilitate a unei cai de atac, totusi, aceste
limitari nu trebuie sa restranga accesul deschis unui justitiabil de o asemenea
maniera sau pana la un asemenea punct incat dreptul sa fie atins in insasi
substanta lui.
In lumina acestor considerente Curtea Constitutionala constata ca
dispozitiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, prin
care se sanctioneaza cu nulitate absoluta omisiunea de a se preciza in
cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau resedinta partilor
ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz,
numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul
persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si
contul bancar", precum si - daca recurentul locuieste in strainatate -
"domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile
privind procesul", apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natura
sa afecteze grav efectivitatea exercitarii caii de atac si sa restranga
nejustificat accesul liber la justitie.
In aceasta ordine de idei Curtea observa ca cele mai multe dintre
elementele prevazute in textul de lege atacat, si anume domiciliul sau
resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor,
precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de
inscriere in registrul persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau,
dupa caz, codul fiscal si contul bancar, precum si - daca recurentul locuieste
in strainatate - domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul, se regasesc in totalitate in actele dosarului in
care s-a pronuntat hotararea care face obiectul caii de atac, ca nu sunt
indispensabile pentru identificarea acestei hotarari si ca nici nu sunt
mentionate in dispozitivul hotararii atacate.
Pe de alta parte, in sistemul Codului de procedura civila, recursul este
conceput ca o cale extraordinara de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de
jurisdictie in care partile in litigiu isi pot apara drepturile lor subiective,
inlaturand efectele hotararilor pronuntate in conditiile celor 10 cazuri de
nelegalitate prevazute de art. 304 din Codul de procedura civila. Or,
instituirea sanctiunii nulitatii pentru neindeplinirea acestor cerinte de forma
in insusi cuprinsul cererii de recurs, fara nici o posibilitate de remediere a
omisiunii, il lipseste pe recurent, fara o justificare rezonabila, de
posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, sustinerile sale intemeiate
privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a solutionat, prin hotararea
atacata, litigiul in care este parte.
Avand in vedere aceste efecte ale aplicarii prevederilor art. 302^1 alin. 1
lit. a) din Codul de procedura civila, Curtea constata ca, prin sanctiunea
nulitatii pe care o instituie, textul de lege atacat incalca atat dispozitiile
art. 21, cat si pe cele ale art. 129 si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie.
Nu se poate primi, pentru a constata constitutionalitatea textului de lege
atacat, punctul de vedere comunicat de Guvernul Romaniei, in sensul ca
nulitatea prevazuta de art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila
ar putea fi inlaturata prin aplicarea prevederilor art. 316 din acelasi cod,
dat fiind ca prin textul de lege invocat se prevede ca dispozitiile de
procedura privind judecata in apel - dispozitii in care omisiunile la care se
refera textul atacat nu sunt sanctionate cu nulitatea - se aplica si de
instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in
capitolul privind recursul. Or, specificitatea dispozitiilor cuprinse in textul
de lege atacat, in raport cu dispozitiile art. 287 din Codul de procedura
civila, care reglementeaza cuprinsul si conditiile de validitate ale cererii de
apel, este evidenta.
Nu se poate primi, tot astfel, sustinerea ca nulitatea prevazuta de art.
302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila ar putea fi inlaturata prin
aplicarea prevederilor art. 303 alin. 5 din acelasi cod, care permit
presedintelui instantei sa inapoieze partii prezente cererea de recurs, daca
aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de lege, prelungind termenul de
recurs cu 5 zile, caci aceasta prevedere are o aplicabilitate limitata, care
exclude cazurile in care cererea de recurs este inaintata prin posta.
In concluzie, Curtea constata ca textul de lege atacat este
neconstitutional in ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a
omisiunii de a se preciza in cuprinsul cererii de recurs "numele,
domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si
sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul
comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul unic de
inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul bancar", precum si -
daca recurentul locuieste in strainatate - "domiciliul ales in Romania,
unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul".
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1
lit. a) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Rodica Dulan si
Timoftei Darlea in Dosarul nr 6.069/2004 al Curtii de Apel Iasi - Sectia civila
si constata ca textul de lege atacat este neconstitutional in ceea ce priveste
sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza in cuprinsul
cererii de recurs "numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru
persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de
inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor
juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul
bancar", precum si - daca recurentul locuieste in strainatate -
"domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind
procesul".
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
OPINIE SEPARATA
Contrar solutiei adoptate, cu majoritate de voturi, prin Decizia Curtii Constitutionale
nr. 176 din 24 martie 2005, apreciem ca dispozitiile art. 302^1 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedura civila nu incalca nici o prevedere constitutionala.
Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, conforma practicii Curtii
Europene a Drepturilor Omului, a statuat in mod repetat ca accesul liber la
justitie nu este un drept absolut a carui exercitare nu ar putea fi
conditionata, prin lege, de indeplinirea anumitor cerinte obligatorii. De
asemenea, si exercitarea cailor de atac se poate face potrivit art. 129 din
Constitutie, "in conditiile legii". Aceste conditii pot viza
subiectii indreptatiti sa promoveze anumite cereri ori cai de atac, instantele
judecatoresti la care trebuie depuse cererile, in functie de obiectul lor, forma
si continutul diferitelor cereri, termenele in care pot fi introduse,
procedurile prealabile, taxele judiciare de timbru ori cautiunile si altele.
Toate aceste conditii sunt prevazute in reguli de procedura, or, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, "Competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege".
Suntem intru totul de acord cu ideea, retinuta in considerentele deciziei,
ca nici una dintre conditionarile legale privind forma si continutul cererilor
adresate instantelor judecatoresti nu poate sa aduca atingere substantei
dreptului de acces liber la justitie ori a dreptului de exercitare a cailor de
atac disponibile si nici sa lipseasca de efectivitate aceste drepturi. Apreciem
insa ca dispozitiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila,
referitoare la o parte din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
cererea de recurs, nu sunt de natura sa aduca atingere dreptului de acces liber
la justitie, dreptului de exercitare a cailor legale de atac si, cu atat mai
putin, dreptului la aparare.
Toate datele pe care trebuie sa le contina cererea de recurs, conform art.
302 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, sunt necesare pentru
asigurarea desfasurarii unui proces echitabil si solutionarii cauzei intr-un
termen rezonabil. Cerintele cuprinse in acest text de lege se refera la datele
de identificare a partilor procesului, fara de care recursul nu ar putea fi
solutionat in mod operativ, legal si temeinic. Neindicarea exacta a datelor de
identificare a recurentului ar face posibil ca, ulterior, recursul sa fie
insusit si de alte persoane care nu au exercitat calea de atac in termen legal.
Neindicarea exacta a datelor de identificare a celorlalte parti impiedica
stabilirea corecta a limitelor recursului, respectiv a partilor fata de care
acesta a fost declarat.
Conditiile prevazute de textul de lege examinat nu sunt de natura sa
produca greutati partii care doreste sa declare recurs, nu se refera la date pe
care nu le cunoaste ori nu le-ar putea afla cu usurinta in termenul prevazut
pentru depunerea cererii de recurs. Potrivit art. 112 alin. 1 pct. 1 din Codul
de procedura civila, aceleasi date trebuie sa cuprinda si cererea de chemare in
judecata adresata primei instante. In acea faza cunoasterea tuturor datelor
prevazute este mai dificila, dar, dupa parcurgerea a doua trepte de
jurisdictie, datele respective se regasesc in actele dosarului si chiar in
hotararea ce se comunica partilor. Nici una dintre parti nu este impiedicata in
exercitarea dreptului de a ataca cu recurs hotararea considerata nelegala sau
netemeinica. Li se cere doar sa mentioneze anumite date in cererea de recurs,
date pe care le cunosc ori le pot afla fara intarziere si cu usurinta. In
cadrul procesului civil, guvernat si de principiul disponibilitatii, sarcina
cercetarii si aflarii datelor nu poate fi transferata instantei de recurs, care
tot nu ar putea identifica nici recurentii si nu ar putea determina limitele
recursului, partile la care se refera. Sanctiunea nulitatii se aplica fata de
recurentul nediligent, care nu a manifestat respect si interes fata de
conditiile legale de forma si continut, pe care trebuie sa le indeplineasca
cererea de recurs.
Dreptul la aparare nu este restrans de dispozitiile legale supuse
controlului de constitutionalitate. Acest drept se exercita neingradit, sub
protectia garantiilor procedurale, in cadrul unui proces declansat sau al unei
cai de atac exercitate cu respectarea regulilor de procedura stabilite prin
lege.
Judecator,
Kozsokar Gabor