DECIZIE Nr.
171 din 2 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38, art. 45 si art. 91 1-91 5 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art.
911-915 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia
penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales Bogdan Sergiu din cadrul Baroului
Bihor, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului
excepţiei, care reia în esenţă argumentele din notele scrise
şi depune în susţinerea acestora un exemplar al Cauzei Natunen
împotriva Finlandei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, deoarece obiecţiile autorului, prin faptul
că solicită Curţii să se pronunţe asupra modului de
interpretare şi de aplicare a textelor, imprimă excepţiei un
caracter de inadmisibilitate. De altfel, în Cauza Dumitru Popescu împotriva
României, instanţa europeană a statuat că procedura de
interceptare a convorbirilor telefonice este conformă cu principiile
fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.041/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, art. 45 şi art. 911-915
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Floricel Vitan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 911-915 din Codul
de procedură penală încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 28 şi ale art. 21 alin. (3), precum şi
ale art. 8 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, iar prevederile art. 38 şi
45 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece procurorul care efectuează
sau supraveghează urmărirea penală poate dispune interceptarea
audiovideo înainte de începerea urmăririi penale, respectiv înainte de declanşarea
procesului penal sau înainte de săvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, prevederile art. 38 coroborate cu cele ale
art. 45 din Codul de procedură penală contravin dreptului la un
proces echitabil, prin aceea că, în absenţa unui control
jurisdicţional, organul de urmărire penală poate dispune din
oficiu sau la cerere disjungerea.
Tribunalul Cluj - Secţia penală, după ce arată că excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, 45 şi 911-915
din Codul de procedură penală îndeplineşte condiţiile
formale de admisibilitate, expune opinia cu privire la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate, care nu are niciun fel de
legătură cu cauza.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea,
art. 45 cu denumirea marginală Dispoziţii care se aplică
la urmărirea penală, art. 911 cu denumirea
marginală Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare
a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicare, art. 912 cu denumirea
marginală Organele care efectuează interceptarea şi
înregistrarea, art. 913 cu denumirea marginală Certificarea
înregistrărilor, art. 914 cu denumirea marginală Alte
înregistrări şi art. 915 cu denumirea marginală Inregistrările
de imagini, toate din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile din Codul de procedură
penală referitoare la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor
sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic
de comunicare au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici
similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009,
Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911, art. 912
alin. 2 şi art. 915 din Codul de procedură penală. Cu
acel prilej a statuat că interceptările şi înregistrările
audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în
detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor
şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a
instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării
şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate,
a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse
interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu
constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare,
ceea ce însă excedează competenţei Curţii
Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată [...]".
De asemenea, Curtea a mai statuat că „nu poate fi
primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53,
deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei
astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept
absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de
necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice
sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex,
motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod
eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele
subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea
dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică,
în vederea asigurării securităţii naţionale,
apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de
infracţiuni".
Totodată, Curtea a arătat că anumite
aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a
dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemă de
constituţionalitate, sens în care a reţinut că „nu se poate
admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate
ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu
legea ori cu principiile fundamentale".
In plus, însăşi instanţa europeană
a validat prevederile legale contestate prin Cauza Dumitru Popescu împotriva
României din 26 aprilie 2007. Astfel, după ce a reţinut existenţa
unei încălcări a art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivat de
împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie era
alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse
de Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de
procedură penală şi a unor legi speciale şi Legea nr.
356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi) există
numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a
comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a
celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate
oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea
dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni
cu un înţeles univoc.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia
dispoziţiile art. 38 şi 45 din Codul de procedură penală
încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un
proces echitabil, Curtea constată că nu poate fi primită o
astfel de critică.
Astfel, prevederile de lege criticate nu încalcă
dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3)
din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură
posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi
garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public,
judecat de către o instanţă independentă, imparţială
şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care
sunt asigurate indiferent dacă urmărirea penală este
instrumentată pentru toate faptele sau pentru toţi făptuitorii
în acelaşi dosar. Aceasta, deoarece procurorul, indiferent de fapte
sau făptuitori, este ţinut de respectarea
tuturor garanţiilor de legalitate şi imparţialitate cerute de
art. 132 din Constituţie şi este obligat ca, în cadrul
activităţii judiciare, să reprezinte interesele generale ale
societăţii, să apere ordinea de drept, precum şi drepturile
şi libertăţile cetăţenilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38, art. 45 şi art. 911-915
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Floricel Vitan în Dosarul nr. 2.041/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru