DECIZIE Nr.
168 din 2 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul penal,
excepţie ridicată de Damian Dragoş Alexandru şi
Cătălin Ciprian V. Moraru în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public
care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.626/245/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 118 din Codul penal, excepţie ridicată de
Damian Dragoş Alexandru şi Cătălin Ciprian V. Moraru în
dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la
stabilirea şi aplicarea pedepsei numai în condiţiile şi în
temeiul legii, ale art. 44 alin. (2), (8) şi (9) referitoare la proprietatea
privată, precum şi ale art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece
pedeapsa pecuniară suplimentară nu este prevăzută între
pedepsele instituite de art. 53 din Codul penal. De asemenea, măsura
confiscării este un instrument disimulat al exproprierii, judecătorul
putând decide fără nicio limitare asupra bunurilor pretins rezultate
din infracţiune, ajungându-se până la a dispune sau a menţine
confiscarea unui bun în pofida dovedirii provenienţei licite.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 118 din Codul penal cu denumirea
marginală Confiscarea specială, care au următorul
conţinut:
„Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei
prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la
săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului
sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul
folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul
infracţiunilor săvârşite prin presă;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în
scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au fost utilizate
la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Când bunurile
aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea,
modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor
cu ştiinţa proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina
săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe
făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea
faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la
despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este
interzisă de lege.
In cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă
valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit
disproporţionată faţă de natura şi gravitatea
infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc,
ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia
bunului la producerea acesteia.
In cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b)
şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale
infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul
folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.
Dacă bunurile supuse confiscării nu se
găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la
concurenţa valorii acestora.
Se confiscă, de asemenea, bunurile şi
banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse
confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b)
şi c).
Instanţa poate să nu dispună
confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a
profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera
măsura confiscării speciale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său, prin raportare la critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 377 din 30 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19
octombrie 2004, şi Deciziei nr. 1.060 din 14 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 11
noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că deposedarea
unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancţiuni
penale, contravenţionale, administrative ori civile sau a unei măsuri
de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere
şi nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat
constituţional. Astfel, dispoziţiile art. 118 lit. b) şi d) din
Codul penal sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44
alin. (9) din Constituţie, republicată, conform cărora: „Bunurile
destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii
pot fi confiscate numai în condiţiile legii." Or, legiuitorul, în
acord cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a stabilit prin
textul legal criticat anumite limite înlăuntrul cărora judecătorul
poate răspunde exigenţelor impuse de art. 111 alin. 1 din Codul penal
tocmai pentru prezervarea altor drepturi ce ţin de garantarea şi
ocrotirea dreptului de proprietate privată.
De asemenea, s-a mai arătat că măsura de
siguranţă a confiscării speciale nu este o pedeapsă în
sensul atribuit de art. 53 din Codul penal, motiv pentru care nu poate fi
primită critica potrivit căreia art. 118 din Codul penal contravine
art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Totodată, nu se poate susţine că este
afectat art. 53 din Legea fundamentală, deoarece textul dispune
fără echivoc asupra necesităţii confiscării ca
măsură de siguranţă care are ca scop înlăturarea unei
stări de pericol ori preîntâmpinarea săvârşirii de fapte penale.
Or, tocmai norma constituţională pretins afectată permite
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor
sau pentru desfăşurarea instrucţiei penale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 118 din Codul penal, excepţie ridicată de
Damian Dragoş Alexandru şi Cătălin Ciprian V. Moraru în
Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru