DECIZIE Nr.
1651 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 145 din 28 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în
Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, Valentin Gruber. Lipseşte partea Casa de Pensii a Municipiului
Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei, având în vedere jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, arată că nu mai doreşte să susţină excepţia
de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 31.243/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Valentin Gruber cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect
recalcularea pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
prevederile de lege criticate, care suspendă pentru anul 2009 aplicarea art.
1651 din Legea nr.
19/2000, sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor,
întrucât creează discriminări între diferite grupuri de pensionari. In acest
sens arată că prin amânarea recalculării pensiilor se perpetuează, în
realitate, tratamentul inechitabil al persoanelor care au desfăşurat activităţi
în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, tratament pe care Legea nr.
218/2008 a urmărit să îl înlăture prin introducerea în Legea nr. 19/2000 a art.
1651. De asemenea,
consideră că este încălcat şi art. 20 alin. (1) din Constituţie prin raportare
la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, In acest sens sunt
amintite considerentele Hotărârii din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov contra Rusiei, în care Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dificultăţile financiare ale unui
stat nu pot justifica încălcarea drepturilor omului. Or, arată că emiterea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 este justificată tocmai de
astfel de raţiuni financiare. De asemenea, aminteşte Hotărârea din 12 octombrie
2004, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra
Islandei, în care aceeaşi Curte a reţinut
încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la convenţia mai sus
amintită într-o cauză având ca obiect dreptul la pensie. In legătură cu aceasta arată că prevederile
de lege criticate nu respectă drepturile băneşti ce i se cuvin. In continuare,
autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât elementele invocate
în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 nu definesc
corect elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impun modificarea
imediată a termenelor. De asemenea, arată că nu există un paralelism legislativ
creat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi
prevederile Legii nr. 218/2008, întrucât acest din urmă act normativ a dus la
încetarea efectelor prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
100/2008, iar acele prevederi ale ordonanţei care produseseră deja efecte nu
erau în contradicţie cu Legea nr. 218/2008. In sfârşit, arată că este încălcat
şi principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul a emis actul
normativ criticat cu încălcarea voinţei Parlamentului. In acest sens arată că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 conţine prevederi care modifică
dispoziţiile Legii nr. 218/2008, act adoptat de Parlament. Astfel, conţinutul
art. 782 din Legea
nr. 19/2000, aşa cum este reglementat de Legea nr. 218/2008, este restrâns prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, în sensul excluderii
asiguraţilor care lucrează în condiţii speciale de la beneficiul majorării
punctajelor realizate. Aceeaşi critică este valabilă şi pentru modificările referitoare
la dispoziţiile art. 1651 din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia
de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens arată că
recalcularea şi acordarea beneficiului de grupă de muncă presupun existenţa
unor fonduri în bugetul asigurărilor sociale care să acopere aceste sume
suplimentare, stabilirea fondurilor şi disponibilităţilor bugetare fiind de
competenţa legiuitorului, care şi-a motivat necesitatea prelungirii succesive a
acestor termene conform notelor de fundamentare întemeiate pe situaţia
economică actuală şi lipsa disponibilităţilor materiale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere
solicitate cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată
prin Legea nr. 155/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009.
Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepţia de
neconstituţionalitate, prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 au fost
modificate prin art. V din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, extinzându-se aplicabilitatea
acestora şi pentru anul 2010.
Autorul excepţiei consideră că prevederile actelor
normative criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1
alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în
stat, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi
art. 115 alin. (4) privind situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe
de urgenţă. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20
din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea constată
că prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 808
din 3 decembrie 2010, s-a mai pronunţat cu privire la unele dintre aspectele de
constituţionalitate invocate şi în prezenta cauză. Astfel, respingând ca
neîntemeiate criticile raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea a reţinut că „nu se poate susţine că art. II şi IV din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul
că perpetuează existenţa unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran
să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea
repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea
înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este
inadmisibil".
Curtea apreciază că aceste considerente răspund şi criticilor
formulate în prezenta cauză cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 20 din
Constituţie raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de
vreme ce, din perspectiva invocată de autorul excepţiei cu referire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie este
considerat un „bun".
De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a
dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, a arătat că „emiterea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 poate fi catalogată ca fiind
făcută în condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare atât prin prisma
existenţei unui conflict de legi şi reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire
la cuantumul pensiei persoanelor îndreptăţite, cât şi prin prisma evitării
eventualelor disfunctionalităti sistemice ce ar putea să apară tocmai prin
conflictul de reglementări existent. [...] Prin urmare, era nevoie de o
intervenţie energică a Guvernului prin care să regleze aceste
disfunctionalităti majore existente într-un domeniu
atât de sensibil cum este cel al pensiilor".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea apreciază că
aceasta nu este întemeiată, întrucât principiul separaţiei şi echilibrului
puterilor în stat nu are semnificaţia interzicerii Guvernului de a interveni pe
cale legislativă delegată în sensul modificării, completării sau al abrogării,
cu respectarea limitelor prevăzute de art. 115 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în
Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea