DECIZIE Nr. 165 din 22 mai 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 320 din 14 iunie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de
Cornelia Burcus in Dosarul nr. 3.881/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii
Constitutionale, solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.881/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art.
80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, exceptie ridicata de Cornelia Burcus.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca
dispozitiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 incalca prevederile art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea
legii civile, ale art. 21 alin. (2) referitoare la accesul liber la justitie,
precum si ale art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare. Se
arata ca, intrucat, potrivit textelor de lege contestate, singura cale de atac
in materia litigiilor de munca este recursul, sunt ingradite accesul liber la
justitie si dreptul la aparare "prin restrangerea dreptului la exercitarea
unei cai de atac (apelul)". Totodata se considera ca se incalca si
dispozitiile art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila, referitoare la
folosirea caii de atac a recursului impotriva hotararilor pronuntate de
judecatorii. In sfarsit, se mai critica aceste dispozitii legale si pentru
aceea ca, in opinia autorilor exceptiei, nu este reglementata situatia litigiilor
aflate in curs de judecata.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia asupra
exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata,
deoarece si alte litigii cu grad asemanator de dificultate beneficiaza doar de
doua grade de jurisdictie, respectiv judecata in fond si recurs. Prin
eliminarea caii de atac a apelului partile nu sunt prejudiciate, beneficiind de
o judecata justa si corecta, considerand ca ratiunea legii a constat in
celeritatea solutionarii acestor cauze, avand in vedere raporturile sociale
deduse in fapt judecatii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
exceptia este neintemeiata, aratand ca textele criticate nu contravin prevederilor
art. 15 alin. (2), ale art. 21 alin. (2) si ale art. 24 din Constitutie.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale
art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 este neintemeiata. Se apreciaza ca
"legiuitorul a prevazut, in mod expres, utilizarea unei singure cai de
atac ordinare - recursul, cu termen procedural mai scurt in raport cu cel
prevazut de Codul de procedura civila, suprimand calea de atac a apelului, in
vederea asigurarii celeritatii solutionarii conflictelor de drepturi". Se
considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale si in raport cu
prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece "nu contin
nici o prevedere cu caracter de retroactivitate si, in consecinta, hotararile
instantelor judecatoresti competente sa solutioneze litigii de munca raman
supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost
pronuntate, cum de altfel rezulta din dispozitiile art. IV din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca". Totodata se mai arata ca
textele de lege criticate sunt conforme si prevederilor art. 21 alin. (2) si
ale art. 24 din Constitutie, "intrucat accesul liber la justitie si
dreptul la aparare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se
infaptuieste justitia, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in
fata instantelor judecatoresti fiind de competenta exclusiva a
legiuitorului". Se invoca in acest sens prevederile art. 125 alin. (3),
potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege", precum si ale art. 128 din Constitutie, in temeiul carora
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispozitii care au urmatorul
continut:
Art. 79 alin. (1)
"Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
Art. 80
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii
pronuntate de instanta de fond.";
Art. 81 alin. (1)
"In caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond
cauza."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste dispozitii
legale contravin art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii
civile, art. 21 alin. (2) referitor la accesul liber la justitie, precum si
art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, texte care au
urmatoarea redactare:
Art. 15 alin. (2)
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 21 alin. (2)
"Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinand exceptia, Curtea constata ca nu poate fi primita nici una dintre
criticile de neconstitutionalitate formulate de autorii exceptiei.
Astfel, in ceea ce priveste sustinerea referitoare la retroactivitatea
dispozitiilor legale criticate Curtea retine ca nu sunt incalcate prevederile
art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, textele de lege
criticate nu contin o asemenea dispozitie cu caracter retroactiv, iar pe de
alta parte, "lipsa unei mentiuni cu privire la situatia litigiilor introduse
anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 168/1999 si aflate in curs de
judecata", invocata de autorul exceptiei in sustinerea acestui motiv de
neconstitutionalitate, nu este de natura sa confere un caracter retroactiv
dispozitiilor amintite, in absenta unor mentiuni exprese privind aplicarea
retroactiva a legii. Totodata Curtea constata ca, potrivit art. 90 din Legea
nr. 168/1999, aceasta lege "intra in vigoare la data de 1 ianuarie
2000", data ulterioara adoptarii legii (12 noiembrie 1999) si publicarii sale
in Monitorul Oficial al Romaniei (Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999).
Curtea retine ca este neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei
referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 21
alin. (2) din Constitutie, deoarece art. 79 alin. (1), art. 80 si art. 81 alin.
(1) din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justitie, ci,
dimpotriva, permit solutionarea litigiilor de munca (si anume a conflictelor de
drepturi) de catre instantele judecatoresti, prevazand doua grade de
jurisdictie (fond si recurs). Utilizarea unei singure cai de atac - recursul -,
cu termen procedural mai scurt in raport cu cel prevazut de Codul de procedura
civila, precum si suprimarea caii de atac a apelului, masuri prevazute de dispozitiile
legale criticate, au ca finalitate doar asigurarea celeritatii solutionarii
unor asemenea litigii, iar nu incalcarea drepturilor fundamentale invocate.
Totodata Curtea retine, din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constitutie,
potrivit caruia "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege", precum si a art. 128 din Constitutie, in temeiul caruia
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", ca Legea fundamentala
a lasat in competenta autoritatii legiuitoare (care, potrivit art. 58 alin.
(1), este Parlamentul) sa reglementeze "competenta",
"procedura", precum si "caile de atac" in raport cu
specificul domeniilor litigioase reglementate. Invocarea in motivarea exceptiei
a incalcarii dispozitiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila nu are
nici o relevanta, intrucat Curtea examineaza conformitatea acestora cu
Constitutia, iar nu contrarietatea unor dispozitii legale cu alte dispozitii de
drept comun.
De altfel, Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia Plenului nr. 1 din
8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69
din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de
exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie
presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste
proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea, regula
art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi
accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude
de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie
sau grup social".
Aceste considerente, precum si solutia pronuntata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de
natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
In prezenta cauza Curtea mai retine ca prin textele de lege criticate nu se
incalca nici prevederile constitutionale cuprinse in art. 24 referitoare la
dreptul la aparare, deoarece exercitarea acestui drept nu este ingradita,
partile avand dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului,
independent de gradele de jurisdictie prevazute la art. 79 alin. (1) si la art.
80 din Legea nr. 168/1999.
De altfel, unele dispozitii ale Legii nr. 168/1999, ca de exemplu art. 79
alin. (1) si art. 80, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, si Decizia nr. 53
din 20 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste texte
sunt constitutionale, respingand exceptiile de neconstitutionalitate.
Atat considerentele, cat si solutiile din aceste decizii isi pastreaza
valabilitatea si in cauza de fata, neexistand motive care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Cornelia Burcus in
Dosarul nr. 3.881/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu