DECIZIE Nr.
1628 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 9 din 7 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr.
47.085/3/2007 (număr în format vechi 968/2009), nr. 46.230/3/2007
(număr în format vechi 3.277/2009), nr. 40.647/3/2007 (număr în
format vechi 3.276/2009), nr. 36.022/3/2008 (număr în format vechi 2.835/2009),
nr. 47.081/3/2007 (număr în format vechi 1.117/2009), nr. 36.909/3/2008
(număr în format vechi 2.834/2009), nr. 29.898/3/2008 (număr în
format vechi 855/2009), nr. 23.818/3/2008 (număr în format vechi
3.168/2009), nr. 41357./3/2007 (număr în format vechi 2.567/2009), nr. 37153./3/2007
(număr în format vechi 970/2009) şi nr. 2904.1/87/2007 (număr în
format vechi 2.158/2009)'ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.904D/2009, nr.
4.908D/2009, nr. 4.910D/2009, nr. 5.164D/2009, nr. 5.165D/2009, nr.
5.167D/2009, nr. 5.169D/2009, nr. 5.172D/2009, nr. 5.173D/2009, nr. 5.177D/2009
şi nr. 5.181 D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.908D/2009, nr.
4.910D/2009, nr. 5.164D/2009, nr. 5.165D/2009, nr. 5.167D/2009, nr.
5.169D/2009, nr. 5.172D/2009, nr. 5.173D/2009, nr. 5.177D/2009şi nr.
5.181D/2009 la Dosarul nr. 4.904D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 29 mai şi 10, 17 şi 24
iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 47.085/3/2007 (număr în format
vechi 968/2009), nr. 46.230/3/2007 (număr în format vechi 3.277/2009), nr.
40.647/3/2007 (număr în format vechi 3.276/2009), nr. 36.022/3/2008
(număr în format vechi 2.835/2009), nr. 47.081/3/2007 (număr în
format vechi 1.117/2009), nr. 36.909/3/2008 (număr în format vechi
2.834/2009), nr. 29.898/3/2008 (număr în format vechi 855/2009), nr.
23.818/3/2008 (număr în format vechi 3.168/2009), nr. 41357./3/2007
(număr în format vechi 2.567/2009), nr. 37153./3/2007 (număr în
format vechi 970/2009) şi nr. 2904.1/87/2007 (număr în format vechi
2.158/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu ocazia
soluţionării unor cauze civile având ca obiect drepturi
băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la apărare, precum şi condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Astfel, arată că dispoziţiile art. 286-288 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 sunt
de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea
exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât
şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la
apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de
dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant.
Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre
data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea
scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare
şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul
că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă
la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu
obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o
economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată
unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la
apărare. Astfel, dispoziţiile de lege atacate încalcă, în opinia
autorului, şi principiul efectivităţii juridice.
De asemenea, mai susţine că obligarea
angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în
contradicţie cu normele constituţionale ce configurează
alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament,
imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să
realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât
împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor
administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali,
cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor
coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de
angajator.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că
prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul
excepţiei. Astfel, consideră că este firesc ca angajatorul, cel
care deţine probele necesare pentru stabilirea drepturilor şi
obligaţiilor părţilor dintr-un raport juridic de muncă,
să aibă obligaţia de a prezenta probele în proces. Mai
arată că art. 286 din Codul muncii şi art. 74 din Legea nr.
168/1999 stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de
judecată şi modalitatea administrării probelor, intenţia
legiuitorului fiind aceea de a institui o procedură de urgenţă,
adaptată exercitării dreptului la muncă. De asemenea,
apreciază că prevederile art. 288 din Codul muncii şi ale art.
75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 au rolul de a asigura soluţionarea cu
celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură
aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaţilor, cât şi
angajatorilor. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de
procedură civilă, arată că susţinerile autorului
excepţiei constituie, de fapt, o critică adusă măsurilor
dispuse de instanţa fondului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164
din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
- Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
„ (1) Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de
15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Sarcina
probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat
să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Administrarea
probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa
fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care
întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de
10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are
obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să
depună dovezile în baza cărora a luat măsura
respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) In cazul în
care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea
regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea
acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părţile
vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind
dreptul la apărare şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
precum şi ale art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul
internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 alin. (2)
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului
raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de
acelaşi autor şi în prezenta cauză, şi cu o motivare
identică. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august
2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă,
pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti în dosarele nr. 47.085/3/2007 (număr în format vechi
968/2009), nr. 46.230/3/2007 (număr în format vechi 3.277/2009), nr.
40.647/3/2007 (număr în format vechi 3.276/2009), nr. 36.022/3/2008
(număr în format vechi 2.835/2009), nr. 47.081/3/2007 (număr în
format vechi 1.117/2009), nr. 36.909/3/2008 (număr în format vechi
2.834/2009), nr. 29.898/3/2008 (număr în format vechi 855/2009), nr.
23.818/3/2008 (număr în format vechi 3.168/2009), nr. 41357./3/2007
(număr în format vechi 2.567/2009), nr. 37153./3/2007 (număr în
format vechi 970/2009) şi nr. 2904.1/87/2007 (număr în format vechi
2.158/2009) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică