DECIZIE   Nr. 162 din 10 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 110 1 alin. 1 teza finala din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 133 din 3 martie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent-şef delegat

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1101 alin.   1 teza finală din Codul penal, excepţie   ridicată   de   Cristina   Mirela  Apostu   în   Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Adrian Ioan Sas din cadrul Baroului Braşov, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepţiei arată că dispoziţiile art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal contravin art. 16 din Constituţie şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 17 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 341/1372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepţie ridicată de Cristina Mirela Apostu în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece inculpatul condamnat în stare de minorat la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi care a împlinit vârsta de 18 ani este, spre deosebire de inculpatul major, supus unor măsuri de supraveghere ori este obligat să respecte cerinţele prevăzute în art. 863 din Codul penal referitoare la măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului.

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii în drepturi în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin apărătorul ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal referitoare la Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, care au următorul conţinut:

- Art. 1101 alin. 1 teza finală: „O dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 863."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar, cu privire la instituirea unor obligaţii care, după împlinirea vârstei de 18 ani, cad în sarcina condamnatului în minorat. Faptul că, în conformitate cu acest text legal, dispoziţiile art. 863 din Codul penal sunt aplicabile, după majorat, şi infractorilor minori nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră principiul egalităţii în drepturi. Aşa cum se poate observa, art. 1101 alin. 1 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, „Minoritatea", titlu ce cuprinde dispoziţii instituite de legiuitor tocmai în considerarea situaţiei speciale a minorului, răspunderea penală a acestuia având o serie de particularităţi care vizează, în principal, reducerea pedepsei şi creşterea eficienţei măsurilor educative pentru reformarea socială a individului. Aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 863 din Codul penal în situaţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor minori, se realizează fără nicio discriminare, în contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situaţiei juridice speciale a categoriei de infractori menţionate, neputându-se pune semnul egalităţii între condamnaţii majori şi cei minori.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepţie ridicată de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru