DECIZIE Nr.
162 din 10 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 110 1 alin. 1 teza finala din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 133 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal,
excepţie ridicată de Cristina Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru
Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales Adrian Ioan Sas din cadrul Baroului Braşov, cu
delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei arată că
dispoziţiile art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal
contravin art. 16 din Constituţie şi solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 341/1372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1101
alin. 1 teza finală din Codul penal, excepţie
ridicată de Cristina Mirela Apostu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, deoarece inculpatul condamnat în stare de minorat la
o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi care a împlinit
vârsta de 18 ani este, spre deosebire de inculpatul major, supus unor măsuri de
supraveghere ori este obligat să respecte cerinţele prevăzute în art. 863 din Codul penal referitoare la
măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul
egalităţii în drepturi în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un
tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile obiectiv
diferite justifică, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament
juridic diferit.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei prin apărătorul ales, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal referitoare la Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, care au următorul
conţinut:
- Art. 1101 alin. 1
teza finală: „O dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune,
pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani,
încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele
arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe
obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea
vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori
a obligaţiilor prevăzute în art. 863."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate dispun, în cazul suspendării
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar, cu privire la
instituirea unor obligaţii care, după împlinirea vârstei de 18 ani, cad în
sarcina condamnatului în minorat. Faptul că, în conformitate cu acest text
legal, dispoziţiile art. 863 din Codul penal sunt aplicabile, după majorat, şi infractorilor
minori nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale care
consacră principiul egalităţii în drepturi. Aşa cum se poate observa, art. 1101 alin. 1 din Codul penal face parte
din titlul V al Codului penal, „Minoritatea",
titlu ce cuprinde dispoziţii instituite de legiuitor tocmai în considerarea
situaţiei speciale a minorului, răspunderea penală a acestuia având o serie de
particularităţi care vizează, în principal, reducerea pedepsei şi creşterea eficienţei
măsurilor educative pentru reformarea socială a individului. Aplicarea
corespunzătoare a dispoziţiilor art. 863 din Codul penal în situaţia suspendării
executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor
minori, se realizează fără nicio discriminare, în contextul regimului juridic
de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situaţiei juridice speciale
a categoriei de infractori menţionate, neputându-se pune semnul egalităţii
între condamnaţii majori şi cei minori.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1101 alin. 1 teza finală din Codul penal, excepţie ridicată de Cristina
Mirela Apostu în Dosarul nr. 341/1372/2008 al Tribunalului pentru Minori şi
Familie Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru