DECIZIE   Nr. 16 din 19 martie 2007

cu privire la raportul dintre infractiunile de proxenetism prevazuta in art. 329 din Codul penal si de trafic de persoane prevazuta in art. 12 din Legea nr. 678/2001, respectiv, daca sunt in concurs real sau ideal.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 542 din 17 iulie 2008

Dosar nr. 32/2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la raportul dintre infractiunile de proxenetism prevazuta in art. 329 din Codul penal si de trafic de persoane prevazuta in art. 12 din Legea nr. 678/2001, respectiv, daca sunt in concurs real sau ideal.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, sub aspectul încadrării juridice a faptelor de proxenetism şi trafic de persoane, prevăzute în art. 329 din Codul penal şi, respectiv, în art. 12 din Legea nr. 678/2001, criteriul de diferenţiere îl constituie existenţa sau absenţa elementului de viciere a poziţiei subiective a persoanei care se prostituează. A susţinut că, în raport cu acest criteriu, atunci când există elementul de denaturare a factorului subiectiv, încadrarea juridică a faptei este în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, iar, în absenţa acestui factor, fapta trebuie încadrată în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 sau 2 din Codul penal, cu excepţia situaţiei în care se face referire la teza ultimă a acestui alineat.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar privind diferenţierea dintre infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal şi aceea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, sub aspectul încadrării juridice a faptelor.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că aceste două infracţiuni trebuie reţinute în concurs real sau ideal atunci când, prin activităţile pregătitoare practicării prostituţiei, cum sunt recrutarea, transportul, transferul, îndemnul sau înlesnirea, autorii acestora urmăresc să tragă anumite foloase, considerându-se că obţinerea de foloase ar excede conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, regăsindu-se numai în conţinutul specific al infracţiunii de proxenetism.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că într-un asemenea caz diferenţierea dintre cele două infracţiuni o constituie existenţa sau inexistenţa elementului de viciere a poziţiei subiective a persoanei care se prostituează.

S-a argumentat în acest sens că proxenetismul reprezintă o activitate infracţională neagresivă, neimplicând vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activităţile ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit art. 329 din Codul penal, infracţiunea de proxenetism constă în „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană".

Prin alin. 2 al aceluiaşi text de lege este prevăzută forma agravantă a acestei infracţiuni, care constă în „recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop", precum şi în „constrângerea la prostituţie".

In raport cu această din urmă reglementare este de reţinut că elementul   material   al   formei   agravate a infracţiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârşirea unei acţiuni de recrutare de persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, cât şi prin constrângerea la prostituţie.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

In această privinţă este semnificativ că în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege se explică, între altele, că „prin exploatarea unei persoane se înţelege" şi „obligarea la practicarea prostituţiei".

De aceea, în raport cu conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, infracţiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum şi prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înţelegându-se şi „obligarea la practicarea prostituţiei".

Or, cât timp pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal, precum şi a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. 2 al aceluiaşi articol, cu excepţia modalităţii constând în „constrângerea la prostituţie", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferenţiere între infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituţiei, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezenţa unor astfel de elemente este necesară, şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 din Codul penal, a cărei existenţă este condiţionată numai în modalitatea particulară de vicierea poziţiei subiective a victimei de săvârşire prin „constrângere la prostituţie".

Aşa fiind, dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârşire alternativă a infracţiunii, într-un asemenea caz recrutarea şi traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituţiei, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Ca urmare, atât timp cât nu se evidenţiază existenţa constrângerii identificate sub vreuna dintre modalităţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 2 din Codul penal, după cum şi modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârşire a acestei infracţiuni prin „constrângerea la prostituţie" trebuie supusă aceluiaşi tratament de încadrare juridică.

Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituţiei ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menţionate.

Aşadar, criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 şi, respectiv, în art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. In acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracţiunii de proxenetism în art. 329 din Codul penal rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Acest criteriu de distincţie, în absenţa constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. 1 din Codul penal, iar a faptei de a recruta o persoană pentru prostituţie ori de a trafica persoane în acest scop în infracţiunea de proxenetism prevăzută la alin. 2 tezele I şi II din acelaşi articol.

Evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, în art. 13 din aceeaşi lege dacă victimele sunt minori, în măsura în care asemenea fapte sunt săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Acelaşi criteriu de distincţie între cele două infracţiuni, în cazul când o persoană îndeamnă o altă persoană ori îi înlesneşte să practice de bunăvoie prostituţia sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane prin una dintre modalităţile specificate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se reţină atât săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal sau în art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, după caz, cât şi a infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide interpretarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal, precum şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. In aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:

1.  Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

2.  Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal.

3.  In cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal.

4.  In situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

5. In cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei