Decizia Nr.1583 din 13.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9³ alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, excepţie ridicată de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 96D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent-şef, referind asupra cauzei, arată că partea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - C.P.C.M.B, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17.140/299/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9³ alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului.Excepţia a fost ridicată de recurentul ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 937 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - C.P.C.M.B.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale menţionate încalcă art. 23 alin. (12) din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aplicabile prin intermediul prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, deoarece nu sunt suficient de precise, clare şi previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare să îşi regleze conduita juridică. Astfel, consideră că teza „cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv“ îndepărtează posibilitatea de diversificare a dobânzii de referinţă în funcţie nu doar de valuta în care se acordă creditul, ci şi de alte elemente care circumstanţiază tipurile de produse de creditare. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 45, 135 şi 53, deoarece „nu se ţine seama de circumstanţe, factori economici financiari specifici fiecărui credit în parte, fiecărui tip de consumator persoană fizică, impunerea unei dobânzi de referinţă unice nefiind conformă cu scopul protecţiei interesului consumatorului“.Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9³ alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 si art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 9³ alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3: „În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: [...]g)în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: [...]2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; 3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;“; – Art. 50 alin. (1) lit. e): „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: [...] e)încălcarea dispoziţiilor art. 9¹, art. 9² şi art. 9³, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei;“.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste texte legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) care consacră principiul legalităţii pedepsei, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 privind economia României, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv legalitatea pedepsei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate sunt suficient de precise, clare şi previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare să îşi regleze conduita juridică, impunerea prin efectul legii a unei dobânzi de referinţă unice pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv fiind o măsură de protecţie a consumatorului. Această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, care a ales să ocrotească un interes de ordin general, public, în vederea prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora. Astfel, legiuitorul a urmărit întărirea protecţiei acordate cetăţenilor în calitatea acestora de consumatori împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, precum şi asigurarea unui echilibru în raporturile dintre operatorul economic şi consumator, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţă economică existent între aceştia. În aceste condiţii, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 şi 135, deoarece garantarea şi exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică se fac cu respectarea legii, inclusiv a reglementărilor privind protecţia consumatorilor. De asemenea, Curtea observă că art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţă în cauză. În fine, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici art. 53 din Constituţie, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care în cauza de faţă nu s-a constatat. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9³ alin. (1) lit. g) pct. 2 şi 3 şi art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului, excepţie ridicată de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman