Decizia Nr.1578 din 07.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea şi Mihaela Predescu în Dosarul nr. 2.326/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.665D/2010.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 noiembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 decembrie 2011 şi apoi la data de 7 decembrie 2011, fiind în imposibilitatea constituirii legale a plenului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.326/121/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.Excepţia a fost ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea şi Mihaela Predescu cu prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.449 din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.326/121/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate, care limitează baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate la cel mult 12 salarii minime brute pe ţară lunar, sunt discriminatorii, întrucât nu ţin seama de contribuţia diferită a persoanelor la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, consideră că se încalcă obligaţia constituţională a statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 1.035/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fapt confirmat şi prin Decizia nr. 1.035/2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006.Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează doar prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, potrivit cărora „Baza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.“Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, contravenind art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie, precum şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (2) referitor la măsurile de protecţie socială de care trebuie să se bucure salariaţii, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. În sfârşit, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 11 din Directiva Consiliului Europei 92/85/CEE privind aplicarea măsurilor de promovare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, al celor care au născut de curând sau care alăptează.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea fundamentală consacră încă din primele rânduri ale sale caracterul de stat social al României. Ca o consecinţă firească, statul este primul chemat să dea expresie acestui atribut prin instituirea unui complex de măsuri de protecţie şi susţinere a cetăţeanului, mai ales în acele situaţii în care acesta, din motive obiective, nu îşi poate asigura singur nivelul de trai ori condiţiile unei vieţi decente. În acest sens, Constituţia consacră, între altele, dreptul la un nivel de trai decent (art. 47), instituirea unui sistem de asigurări sociale de sănătate (art. 34), drepturi de asigurări sociale pentru salariaţi (art. 41) şi pensionari, precum şi drepturi de protecţie socială pentru copii şi tineri (art. 49). Stabilirea conţinutului, condiţiilor şi limitelor acordării acestor drepturi reprezintă, în toate aceste cazuri, atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, acesta poate decide, în funcţie de politica ţării şi resursele financiare disponibile, în ce condiţii se vor acorda drepturile de asigurări sociale prevăzute de Constituţie, putând modifica aceste condiţii atunci când se impune.O atare concepţie se regăseşte şi în textul de lege criticat, care, stabilind dreptul la indemnizaţiile enumerate de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, prevede în acelaşi timp un plafon al cuantumului acestora, indiferent de contribuţia asiguratului. Astfel, chiar dacă legea respectă existenţa unei proporţii între contribuţia la asigurările sociale şi cuantumul indemnizaţiei, în acord cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, limitează totuşi acordarea acestor indemnizaţii la un anumit cuantum în vederea satisfacerii necesităţii de asigurare socială pentru toate persoanele care intră sub incidenţa actului normativ amintit. Mai mult, o astfel de limitare corespunde însuşi cuantumului contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii. Astfel, prevederile art. 6 alin. (8) şi (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 stabilesc că baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară, respectiv plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) din ordonanţă. Astfel se respectă principiul simetriei juridice.Din această perspectivă, nu se poate vorbi nici despre încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, de vreme ce toate persoanele beneficiază de indemnizaţii proporţional cu contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.Cât priveşte dispoziţiile art. 11 din Directiva Consiliului Europei 92/85/CEE, Curtea, în lumina celor statuate prin Decizia nr. 1249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, dar şi a celor reţinute prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, constată că nu este competentă să se pronunţe asupra conformităţii dintre prevederile de lege criticate şi dispoziţiile internaţionale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Iuliana Daniela Enciu, Monica Buzea şi Mihaela Predescu în Dosarul nr. 2.326/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea