DECIZIE Nr.
1525 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 93 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe
Brădescu şi Ana Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.848/62/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât „aduc
prin vidul legislativ de enunţare o viciere a hotărârilor
judecătoreşti".
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă, cu următorul cuprins:
„Revizuirea unei hotărâri rămase
definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a
unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când
evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [... ]
4. dacă un judecător, martor sau expert,
care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a
dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma
judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat
disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă în acea cauză.
In cazul în care, în ambele situaţii, constatarea
infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală,
instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale
incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei
infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel
învinuit de săvârşirea infracţiunii."
In opinia autorilor excepţiei prevederile de lege
criticate contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor
la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la
apărare.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra constituţionalităţii art. 322 pct. 4 din Codul de
procedură civilă, pentru motive similare, s-a pronunţat prin
Decizia nr. 1.084 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 317 din
5 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
416 din 18 iunie 2009, statuând în sensul constituţionalităţii
acestor prevederi.
Curtea a reţinut că prevederile art. 322 pct.
4 din Codul de procedură civilă constituie norme de procedură
care dau expresie art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia
legiuitorul este liber să stabilească competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată,
evident cu respectarea celorlalte prevederi şi principii
constituţionale.
Atât considerentele, cât şi soluţiile
deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă,
întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu
în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu