DECIZIE   Nr. 152 din 25 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 317 din 14 mai 2010

Acsinte Gaspar                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Carmen-Cătălina Gliga               - procuror

Fabian Niculae                           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul nr. 48.707/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul consilier juridic Iulian Corolea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, invocând încălcarea art. 21 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 31 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 48.707/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare.

Excepţia a fost ridicată de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili într-o cauză având ca obiect un litigiu comercial.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit textului criticat, actul de sesizare a tribunalului pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei poate fi întocmit de către: judecătorul-sindic, lichidator, creditorii de asigurări şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, acest drept nefiind acordat şi creditorilor bugetari ale căror creanţe au rezultat din alte raporturi juridice decât cele de asigurări, aceştia din urmă fiind dependenţi de liberul arbitru al celor care pot promova o astfel de acţiune. Textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Accesul liber la instanţe este conceput ca dreptul oricărei persoane de a se putea adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege. Accesul liber la justiţie este consacrat ca drept fundamental atât prin art. 21 din Constituţia României, cât şi prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cât şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. In condiţiile stabilite de art. 52 alin. (1) din legea criticată, Ministerul Finanţelor prin organele sale subordonate, creditor al societăţilor de asigurări pentru obligaţii fiscale neachitate de contribuabil, este lipsit de dreptul la un proces echitabil, fiindu-i încălcat dreptul de a-şi apăra interesele în cauzele de faliment.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 14 decembrie 2004, texte de lege care au următorul conţinut:

- Art. 52 alin. (1): „(1) In vederea adoptării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la plata parţială a pasivului societăţii de asigurare insolvabile, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum şi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul cauzei, tribunalul poate încuviinţa instituirea unor măsuri asigurătorii."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie cuprinse în art. 21.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că textul legal criticat nu include pe creditorii bugetari printre participanţii la procedura falimentului societăţilor de asigurări care pot formula cerere de atragere a răspunderii conducătorilor societăţii.

Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate cere, de fapt, modificarea şi completarea prevederilor legale, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul nr. 48.707/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae