DECIZIE Nr.
1518 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 61 din 25 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Cu participarea
reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu şi Gheorghe Solcan în
Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 24.993/3/2007, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu şi
Gheorghe Solcan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat prevede că
instanţa de judecată, prin încheierea pe care o pronunţă, poate să autorizeze
convocarea adunării generale şi să aprobe ordinea de zi a acesteia. Conferirea
acestor atribute instanţei de judecată aduce atingere prevederilor art. 45 şi
art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textul a fost modificat prin art. I pct. 66 din Legea nr. 441/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, şi are următorul conţinut: „In
cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă
adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de
administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea
adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi
încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută
la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari,
persoana care o va prezida."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile
constituţionale ale art. 45 - Libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) - Economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 777 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, Decizia nr. 295 din 11 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 3 aprilie 2008, şi Decizia nr. 416 din 11 noiembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2003, a statuat
că dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, în condiţiile
în care înfiinţarea unei societăţi comerciale nu constituie un scop în sine -
existenţa acesteia, ca subiect de drept, găsindu-şi justificare exclusiv prin
prisma activităţii lucrative pe care este ţinută să o desfăşoare -, interesul
general al societăţii impune şi justifică intervenţia autorităţii
judecătoreşti, la solicitarea unora dintre acţionarii respectivei societăţi,
pentru deblocarea şi reluarea activităţii sale, întreruptă din cauza lipsei de
diligentă sau a relei-credinţe a unora dintre reprezentanţii conducerii sau a
celorlalţi acţionari.
Acestui interes general îi dă expresie textul de lege
criticat, care instituie competenţa instanţei judecătoreşti de a autoriza
convocarea adunării generale, în măsura în care persoanele abilitate nu fac
acest lucru. Această posibilitate conferită de lege este condiţionată de
nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de alin. (1) al art. 119 din Legea nr.
31/1990, referitoare la obligaţia administratorilor de a da curs cererii de
convocare a adunării generale, solicitare care cuprinde dispoziţii ce intră în
atribuţiile adunării şi care aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte
din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede
astfel.
Pe de altă parte, art. 119 alin. (3) din Legea nr.
31/1990 prevede că instanţa judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în
ceea ce priveşte convocarea adunării generale, stabilirea datei de referinţă
pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul
adunării generale, a datei ţinerii adunării generale, precum şi referitor la
desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare,
intervenţia instanţei,
dincolo de deblocarea activităţii societăţii comerciale, la cererea unora
dintre acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a
societăţii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanţă cu principiul
autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu
privire la operaţiunile comerciale întreprinse de operatorul economic, în
condiţiile legii.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu şi
Gheorghe Solcan în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu